ICCJ. Decizia nr. 3537/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3537/2011
Dosar nr. 4234/2/2010
Şedinţa publică de la 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Judecata în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul D.W.E., a solicitat obligarea pârâtului C.S.M. la radierea hotărârii secţiei pentru judecători nr. 376 din 21 mai 2009, art. 2. în privinţa sa, de pe site-ul oficial al C.S.M. precum şi la plata despăgubirilor de 50.000 RON pentru repararea prejudiciul moral provocat prin publicarea şi menţinerea pe site-ul oficial a acestei hotărâri.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ,prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 376 din 21 mai 2009, a fost respins pentru ocuparea funcţiei de judecător in urma concursului de admitere in magistratura din data de 29 martie 2009, ca urmare a "neîndeplinirii condiţiei de buna reputaţie", întrucât Biroul Concursuri a reţinut că prin Ordonanţa nr. 1667/2003 din 17 martie 2003 s-a dispus scoaterea sa de sub urmărirea penala pentru faptele prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative în cuantum de 200.000 ROL.
A mai arătat reclamantul că prin actul publicării Ordonanţei nr. 1667/P/2003, se încalcă flagrant principiul lipsei de publicitate a urmăririi penale şi mai mult decât atât, actele care se vehiculează în cadrul unei instituţii nu sunt acte publice, iar faptul că doar câţiva funcţionari din cadrul organelor judiciare au luat act de acestea, nu le transforma in acte publice, aceştia fiind ţinuţi şi de obligaţia păstrării secretului profesional.
Totodată, reclamantul a mai arătat că prin menţinerea acestei hotărâri pe site, pârâtul i-a distrus buna reputaţie şi i-a cauzat mari suferinţe morale, atât lui cât şi celor apropiaţi, afectându-i atât viaţa profesională, cât şi cea morală.
În susţinerea cererii sale, reclamantul a precizat că nici după pronunţarea Deciziei nr. 2267 din 30 aprilie 2010, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul C.S.M. ca nefondat şi a admis recursul reclamantului D.W.E., modificând în parte sentinţa în sensul obligării pârâtei să valideze rezultatul obţinut la examenul de admitere în magistratura din 29 martie 2009, atitudinea de sfidare a C.S.M. nu s-a schimbat, menţinând pe site informaţii clasificate defăimătoare la adresa sa, ce sunt contrare realităţii, persistând in acest fel in încălcarea legii.
Prin întâmpinare, pârâtul C.S.M. a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca lipsit de obiect şi, în ce priveşte al doilea capăt al acţiunii, respingerea acestuia ca nefondat.
2. Hotărârea Curţii de apel.
Prin sentinţa nr. 5126 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.W.E., în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că anularea irevocabilă a actului administrativ publicat pe site-ul C.S.M. s-a realizat la 30 aprilie 2010, conform Deciziei nr. 2267 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar prin Hotărârea nr. 295 din 22 aprilie 2010 a Plenului C.S.M. a fost admisă cererea reclamantului de radiere a hotărârii C.S.M. nr. 376 din 21 mai 2009 de pe site-ul instituţiei, fiind radiate fragmentele ce cuprindeau motivarea actului.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, deşi cererea reclamantului de radiere a documentului de pe site-ul C.S.M.-ului a fost soluţionată cu întârziere de două luni, totuşi cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale nu este justificată, reclamantul nefăcând dovada faptului că i-a fost cauzat un prejudiciu moral.
Concluzionând, instanţa de fond a constatat că reclamantul a solicitat C.S.M. radierea hotărârii odată cu cererea de executare a sentinţei civile de anulare a acesteia, la 20 ianuarie 2010, moment la care a arătat că datele publicate nu sunt actuale, astfel că doar la acest moment reclamantul reclamă o vătămare şi solicită autorităţii efectuarea operaţiunii administrative pentru repararea sa, cerere care i-a fost admisă.
3.Recursul declarat de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul D.W.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub mai multe aspecte şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ..
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant susţine că instanţa în motivarea hotărârii a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra documentului iniţial (http://www.csm 1909.ro/csm/linkuri/01.06.2009 23738 ro.pdf), ce se află şi în prezent pe site; fapt ce echivalează cu nepronunţarea instanţei asupra unui capăt de cerere şi că deşi s-a reţinut că a fost încălcată legea şi implicit dreptul său la viaţa privată, respinge acţiunea reţinând că C.S.M. nu a cunoscut până la 20 ianuarie 2010 că datele publicate nu sunt actuale.
Printr-un motiv separat de recurs recurentul-reclamant critica hotărârea sub aspectul analizării cererii privind acordare sumei de 50.000 de RON cu titlu de daune morale, apreciind că în speţă sunt întrunite elementele angajării răspunderii civile delictuale.
Arată că prejudiciul moral este evident, rezultând fără niciun dubiu din încălcarea legii şi a drepturilor sale, concretizându-se într-un prejudiciu psihic, un prejudiciu profesional şi de imagine, multiplu şi complex, un prejudiciu de funcţie (ca avocat şi procuror) şi un altul relativ la viaţa privată.
Prin publicarea acelor date personale, pârâta l-a supus, unor suferinţele psihice, prin expunerea la dispreţul public, ce a condus la atingerea gravă adusă onoarei şi demnităţii persoanei, afectarea gravă a prestigiului său profesional precum şi a personalităţii morale.
4.Apărările intimatului-pârât.
Intimatul-pârât C.S.M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, arătând în esenţă că s-a dat curs solicitării petentului D.W.E. de radiere a Hotărârii nr. 376 din 21 mai 2009 a secţiei pentru judecători în ceea ce-l priveşte pe acesta, referitor la cererea vizând acordarea sumei de 50.000 de RON cu titlu de daune morale, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
1.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate a apărărilor intimatului cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune modificarea acesteia în parte, ca efect al admiterii recursului reclamantului în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea reclamantului de a obliga C.S.M. la radierea hotărârii secţiei pentru judecători nr. 376 din 21 mai 2009, art. 2, în privinţa sa de pe site-ul oficial al C.S.M., accesibila la linkul:
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/01.06.2009 23738 ro.pdf ci nu la linkul:
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/02.06.2010 33240 ro.pdf
Este real că prin Hotărârea nr. 295 din 22 aprilie 2010 a Plenului C.S.M. a fost admisă cererea formulată de petiţionarul D.W.E. de radiere a Hotărârii nr. 376 din 21 mai 2009 a secţiei pentru judecători a C.S.M. de pe site-ul oficial al instituţiei, în ceea ce-l priveşte pe acesta, şi că din cuprinsul Hotărârii nr. 376 din 21 mai 2009 a secţiei pentru judecători au fost radiate fragmentele în care se făceau precizări cu privire la motivele ce au determinat respingerea candidatului D.W.E. de la concursul de admitere în magistratură din data de 29 martie 2009.
Cu toate acestea conform documentelor depuse la dosar a rămas în continuare şi documentul original neradiat, ce conţine datele menţionate de recurentul-reclamant (http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/01.06.2009 23738 ro.pdf).
Rezultă că deşi intimatul C.S.M. a dispus radierea Hotărârii nr. 376 din 21 mai 2009 a secţiei pentru judecători, a C.S.M., de pe site-ul oficial al instituţiei, această hotărâre nu s-a executat efectiv figurând în continuare pe site informaţiile secretizate cu caracter personal, în ceea ce îl priveşte pe recurent.
Înalta Curte apreciată că refuzul intimatului C.S.M. de a da curs solicitări recurentului de a radia documentul publicat şi accesibil la linkul: http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/01.06.2009 23738 ro.pdf este nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) teza finală şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin admiterea primului capăt de cerere şi obligarea C.S.M. să execute măsura de radiere dispusă, Înalta Curte apreciază că se oferă recurentului o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de acesta.
Această soluţie este în acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (relevantă, de ex, în cauza Cumpăna şi Mazăre contra României) şi ca urmare cererea privind plata daunelor morale va fi respinsă de instanţa de recurs.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (a se vederea hotărârea nr. 17 decembrie 2009 în cauza C-197/09 RX-II,M c Agenţiei Europene pentru Medicamente - EMEA), arătând că anularea unui act poate constitui în sine repararea adecvată a prejudiciului moral menţionat de reclamant.
Mai mult daunele morale nu se acordă automat ca efect al existenţei actului administrativ asimilat ci trebuie administrate probe care să justifice producerea unor suferinţe morale, în sensul art. 1169 C. civ..
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004 modificat, va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite în parte acţiunea în privinţa primului capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.W.E. împotriva sentinţei nr. 5126 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea reclamantului D.W.E..
Obligă pârâtul C.S.M. să execute măsura de radiere a Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 376 din 21 mai 2009 de pe site-ul oficial al C.S.M..
Respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4635/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4639/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
