ICCJ. Decizia nr. 3552/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3552/2011
Dosar nr. 816/35/2010
Şedinţa publică de la 17 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC E.O. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Naţională a Vămilor obligarea pârâtei la emiterea unei autorizaţii suplimentare de utilizator final pentru 240.000 tone cărbune energetic, având codul cu denumirea altă huilă (cărbune energetic), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, a arătat că a solicitat suplimentarea cantităţilor de cărbune cu scutire de la plata accizelor cu cantitatea de 320.000 tone şi 1.000 tone păcură, cererea fiind însoţită de documente justificative. La această solicitarea s-a revenit în data de 1 februarie 2010 prin adresa înregistrată din 02 februarie 2010.
Cererea sa a îndeplinit toate cerinţele normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003 C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, iar fundamentarea s-a făcut în funcţie de capacitatea de producţie, de depozitare şi de caracteristicile procesului de fabricaţie.
În plângerea prealabilă formulată a arătat că, în lunile decembrie 2009-februarie 2010 a realizat un consum de cărbune energetic mai mare decât cel preliminat datorită condiţiilor meteorologice.
De asemenea a mai arătat că la sfârşitul acestei perioade stocul de cărbune era constituit din 60.000 tone care reprezintă rezerva de stat şi o cantitate care să asigure continuitatea activităţii conform obligaţiilor impuse prin licenţele de producţie a energiei termice şi electrice.
În data de 11 februarie 2010 s-a emis autorizaţia de utilizator final pentru cantitatea de 80.035,150 tone cărbune energetic fără a se fi motivat refuzul pentru diferenţă.
De la data formulării plângerii şi până la data formulării acţiunii nu a primit nici un răspuns la plângerea prealabilă formulată.
A arătat că la data de 01 ianuarie 2010, C. fisc. a fost modificat de O.U.G. nr. 109/2009.
La data solicitării autorizaţiei de utilizator final, autorităţile vamale erau obligate prin lege le eliberarea autorizaţiei pentru întreaga cantitate.
A precizat că în luna mai a avut loc un control în urma căruia s-a stabilit că societatea are de achitat accize de peste 1.200.000 RON ca urmare a achiziţionării unor cantităţi de cărbune peste cea menţionată în autorizaţia de utilizator final.
b) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 293/CA/2010, Curtea de Apel Oradea, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC E.O. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, şi în consecinţă a obligat pârâta la emiterea unei autorizaţii suplimentare de utilizator final pentru cantitatea de 240.000 tone cărbune energetic, valabilă pentru perioada 11 februarie 2010-08 martie 2010, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON drept cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă s-a făcut dovada că reclamanta a solicitat emiterea autorizaţiei de utilizator final pentru o cantitate de 320.000 tone cărbune energetic, valabilă pentru perioada 11 februarie 2010-8 martie 2010, că a depus documentaţia aferentă în acest sens, iar pârâta a emis pentru aceeaşi perioadă (11 februarie 2010-8 martie 2010) autorizaţia de utilizator final din 11 februarie 2010 pentru cantitatea de 80.000 tone cărbune energetic, fără însă ca pârâta să motiveze refuzul de a emite autorizaţia pentru întreaga cantitate de 320.000 tone, solicitată de reclamantă.
Mai mult, la data de 9 martie 2010, pârâta a emis o nouă autorizaţie de utilizator final în favoarea reclamantei, pentru cantitatea de 3.182.835 tone, valabilă pentru perioada 09 martie 2010-08 martie 2011, fapt ce dovedeşte că pârâta a recunoscut că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de scutirea de la plata accizelor în temeiul dispoziţiilor art. 201 alin. (1) lit. d) din C. fisc..
Reclamanta a justificat solicitarea autorizaţiei de utilizator final pentru cantitatea de 320.000 tone prin aceea că în lunile decembrie 2009-februarie 2010 consumul de cărbune energetic a fost mai mare decât cel prevăzut de reclamantă, datorită condiţiilor meteorologice.
Prin emiterea celor două autorizaţii de utilizator final, din 11 februarie 2010 şi din 9 martie 2010, pârâta a recunoscut că reclamanta îndeplineşte condiţiile legale în acest sens, iar refuzul de a emite autorizaţia pentru întreaga cantitate solicitată de 320.000 tone, şi nu doar pentru 80.000 tone, reprezintă un refuz nejustificat al pârâtei de a recunoaşte reclamantei un drept legitim, motiv pentru care s-a admis acţiunea.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj.
Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că a suplimentat cantitatea de cărbune achiziţionat în regim de scutire de la plata accizelor, cu cantitatea de 80.035,15 tone pentru perioada 11 februarie 2010-08 martie 2010, iar diferenţa de 239.964,85 tone cărbune energetic nu a fost justificată de către reclamantă.
A precizat recurenta că a stabilit cantitatea suplimentară de cărbune în raport de criteriile legale aplicabile, ţinând seama de consumul mediu zilnic pentru perioada 11 februarie 2010-08 martie 2010 şi de condiţiile asociate licenţelor pentru producerea de energie termică şi electrică, potrivit cărora titularul are obligaţia de menţine o rezervă de combustibil la un nivel suficient pentru îndeplinirea obligaţiilor de producţie şi livrare continuă de energie termică şi electrică.
Analiza motivelor de recurs
Potrivit codului fiscal pentru produsele energetice folosite în scopul producerii de căldură nu se datorează accize.
În acest scop se eliberează de către autorităţile fiscale competente autorizaţie de utilizator final în care se înscrie perioada şi cantitatea de cărbune energetic ce se poate achiziţiona în regim de scutire de la plata accizelor.
Cantitatea de cărbune autorizată iniţial poate fi suplimentată ulterior, în situaţii bine justificate, în cadrul perioadei de valabilitate a autorizaţiei.
Condiţiile meteorologice deosebite dintr-o perioadă îndeplinesc cerinţa situaţiei bine justificate.
Problema care se impune a fi analizată şi soluţionată în cauză este aceea a cantităţii de produse ce trebuia suplimentată.
Reclamanta a solicitat suplimentarea autorizaţiei de utilizator final cu 320.000 tone de cărbune energetic, iar pârâta a emis autorizaţie pentru 80.035,150 tone, astfel că instanţa de fond trebuia să verifice dacă refuzul de a elibera autorizaţie pentru întreaga cantitate era justificat legal.
Acest aspect se putea elucida numai după efectuarea unei lucrări de specialitate, respectiv a unei expertize tehnice, care să verifice, în raport de criteriile prevăzute în C. fisc. şi H.G. nr. 44/2004, dacă reclamanta justifica întreaga cantitate de cărbune pentru care s-a solicitat suplimentarea autorizaţiei sau care era cantitatea ce putea forma obiectul suplimentării autorizaţiei.
În lipsa verificării susţinerilor celor 2 părţi implicate în litigiu, sentinţa primei instanţe este neîntemeiată şi de altfel în cuprinsul hotărârii nu s-a argumentat soluţia, decât prin trimiterea la textele din H.G. nr. 44/2004, fără însă a se arăta concret motivele pentru care trebuia să se emită autorizaţie suplimentară de utilizator final şi pentru cantitatea de 240.000 tone cărbune energetic.
Având în vedere că în cauză împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite, urmează ca sentinţa primei instanţe să fie casată, pentru ca în rejudecare pe fond, instanţa să determine, printr-o expertiză de specialitate, care era cantitatea de cărbune energetic ce putea forma obiectul suplimentării autorizaţiei, în raport de criteriile legale înscrise în C. fisc. şi H.G. nr. 44/2004.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 şi 314 C. proc. civ., se va casa sentinţa primei instanţe, cu trimitere pentru rejudecare, în vederea efectuării unei expertize de specialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj în nume propriu şi în reprezentarea Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 293/CA din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4650/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4651/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
