ICCJ. Decizia nr. 3593/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3593/2011
Dosar nr. 1772/54/2010
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul A.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deţinut anterior şi la plata drepturilor salariale actualizate la zi până la data plăţii efective, susţinând faptul că, potrivit sentinţei nr. 245 din 04 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1642/54/2009, a fost anulat şi s-a suspendat executarea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de către instituţia pârâtă prin care s-a dispus acordarea unui preaviz de 30 de zile şi eliberarea ulterioară din funcţia de director executiv adjunct.
Prin întâmpinarea formulată, autoritatea pârâtă a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, motivat de faptul că prezenta acţiune are acelaşi obiect cu acţiunea din Dosarul nr. 1642/54/2009 al Curţii de Apel Craiova, privind aceleaşi părţi, iar prin sentinţa nr. 245 din 04 mai 2010 instanţa a anulat ordinul contestat de către reclamant. Pârâta a mai precizat faptul că împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, care urmează a fi soluţionat irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 407 din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A.P. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a dispus reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale, actualizate cu indicele de inflaţie începând cu data eliberării din funcţie şi până la executarea efectivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, Curtea a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, nu este îndeplinită condiţia prealabilă ca litigiul anterior să fi fost soluţionat irevocabil, iar, pe de altă parte, între cele două litigii există numai identitate de părţi.
Astfel, din punctul de vedere al cauzei şi al obiectului, instanţa de fond a constatat că în litigiul anterior s-a invocat constatarea nulităţii Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, iar în prezentul litigiu se invocă şi se solicită obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deţinut anterior şi plata drepturilor salariale actualizate la zi până la data plăţii efective.
Examinând fondul cauzei, prima instanţă a considerat că cererea formulată în prezenta cauză se află într-o relaţie de accesorietate faţă de cererea de anulare a Ordinului nr. 69546/2009 ce a format obiectul cauzei nr. 1642/54/2009, însă Curtea a apreciat că aceasta poate fi soluţionată şi pe cale separată, nefiind obligatoriu ca cererea de reintegrare să fie formulată odată cu cererea de anulare actului.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că această relaţie este operantă atât în situaţia respingerii recursului, precum şi în situaţia admiterii acestuia, accesoriul urmând soarta principalului.
Având în vedere că în cauza de faţă devin operante aceleaşi argumente referitoare la caracterul nelegal al ordinului emis în aplicarea unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, Curtea a apreciat că acţiunea formulată este întemeiată.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională, deoarece O.U.G. nr. 37/2009 afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului în sensul art. 115 alin. (6) din Constituţie, instituţii dintre care fac parte şi serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituţie.
Instanţa de fond a redat argumentele Curţii Constituţionale, potrivit cărora „prin dispoziţiile sale, O.U.G. nr. 37/2009 exprimă o tendinţă de politizare a structurilor guvernamentale din unităţile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul judeţelor şi pune în discuţie regimul constituţional şi legal actual al funcţiei publice”, iar neconstituţionalitatea Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 derivă din neconstituţionalitatea acestei ordonanţe de urgenţă, legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională fiind ea însăşi neconstituţională.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs în termenul legal pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ..
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esenţă, următoarele:
Instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţia autorităţii de lucru judecat, însă în realitate, puterea de lucru judecat nu trebuie legată numai de hotărârile irevocabile, deoarece şi hotărârile definitive au o putere de lucru judecat provizoriu care se va consolida sau se va desfiinţa în funcţie de soluţia dată în recurs. Pe de altă parte, hotărârile irevocabile pot fi totuşi desfiinţate prin intermediul căilor extraordinare de atac.
Este neîntemeiată susţinerea instanţei în sensul că între cele două litigii există numai identitate de părţi . Pe rolul Curţii de Apel Craiova s-a aflat Dosarul nr. 1642/54/2009 prin care reclamantul A.P. a solicitat anularea şi suspendarea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 prin care a fost eliberat din funcţia de director executiv adjunct al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi, iar a anulat respectivul act administrativ, astfel că efectele juridice ale anulării ordinului nu pot conduce decât la reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior. Aşadar, scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele acţiuni, de unde rezultă şi identitatea de cauză.
Aşa cum se poate observa, prezenta acţiune este identică cu acţiunea în anulare ce face obiectul Dosarului nr. 1642/54/2009, motiv pentru care sunt întrunite condiţiile triplei identităţi.
Pe fondul cauzei, acţiunea este neîntemeiată. Prin Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi, din motive neimputabile funcţionarului public.
Reclamantul a contestat acest act administrativ, solicitând anularea şi suspendarea ordinului, iar instanţa, prin încheierea din 29 septembrie 2009 a respins cererea de suspendare, şi prin sentinţa civilă nr. 245 din 4 mai 2010 a anulat respectivul ordin. Împotriva sentinţei instanţei de fond s-a declarat recurs, care urmează să fie soluţionat în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Aşa fiind, susţinerea reclamantului că prin sentinţa civilă nr. 245 din 4 mai 2010 a fost anulat şi s-a suspendat executarea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009, este neîntemeiată şi trebuie respinsă, întrucât instanţa de fond a dispus numai anularea acelui ordin, nu şi suspendarea acestuia, hotărârea fiind definitivă, dar neexecutorie, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Apoi, în raport de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, reintegrarea funcţionarului public pe funcţia deţinută anterior se poate dispune numai în situaţia în care se pronunţă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se constată nelegalitatea sau netemeinicia eliberării sau destituirii din funcţie şi se dispune reintegrarea.
Având în vedere că reclamantul are deja o hotărâre judecătorească definitivă prin care a fost anulat ordinul de eliberare din funcţie, sentinţă împotriva căreia s-a declarat recurs, iar cererea de suspendare a fost respinsă, rezultă că solicitarea acestuia ce face obiectul prezentei acţiuni este neîntemeiată şi trebuie respinsă.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, precum şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare:
Contrar celor susţinute de recurentă, prima instanţă a pronunţat o soluţie legală când a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă.
Autoritatea de lucru judecat este o excepţie de fond care, are drept scop să evite pronunţarea unor hotărâri contradictorii în aceeaşi cauză, să pună capăt irevocabil unui litigiu, care altfel s-ar putea repeta.
Conform art. 1201 C. civ., sediul autorităţii lucrului judecat, „este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Având ca reper textul legal precitat, autoritatea de lucru judecat este condiţionată de tripla identitate a celor trei elemente: obiect, cauză şi părţi. Or, în speţă, aşa cum bine a reţinut judecătorul fondului, între prezenta cauză şi Dosarul nr. 1642/54/2009 nu există decât identitate de părţi, astfel că nu este vorba de unul şi acelaşi litigiu care se repetă. Legătura dintre această cauză şi Dosarul nr. 1642/54/2009 este dată de împrejurarea că cererea formulată în prezentul dosar de către reclamant are caracter accesoriu faţă de capetele de cerere din dosarul mai sus amintit . Astfel, în Dosarul nr. 1642/54/2009 reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, precum şi suspendarea executării acestuia, act administrativ individual prin care pârâta l-a eliberat din funcţia publică de conducere, de director executiv adjunct al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi, pe când în cauza de faţă a solicitat reintegrarea în respectiva funcţie. Este vorba, aşadar, în prezenta cauză de o cerere de reintegrare pe post, formulată pe cale separată faţă de cererea principală ce viza anularea ordinului de eliberare din funcţie.
De asemenea, criticile formulate de recurentă pe fondul cauzei sunt neîntemeiate.
Recurenta susţine că în mod greşit prima instanţă a dispus reintegrarea reclamantului A.P. pe funcţia deţinută anterior, pe considerentul că prin sentinţa nr. 245 din 4 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1642/54/2009 Curtea de Apel Craiova, a admis acţiunea şi a anulat Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 deoarece Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, ce urmează a fi soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Critica recurentei nu poate fi primită.
Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 245 din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, a fost respins de instanţa supremă prin decizia civilă nr. 1103 din 24 februarie 2011 reţinându-se că eliberarea reclamantului din funcţia publică pe care o deţinea a reprezentat un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcţie publică, ordinul atacat fiind afectat de viciul de neconstituţionalitate al O.U.G. nr. 37/2009, act normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual în discuţie.
Aşadar, în condiţiile în care s-a tranşat irevocabil în sensul anulării ordinului de eliberare din funcţie al reclamantului, rezultă că soluţia instanţei de fond de a-l reintegra pe postul deţinut anterior este legală.
Apoi, este lipsit de relevanţă că prima instanţă a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 ori că pârâta nu l-a reintegrat în funcţie pe reclamant după pronunţarea sentinţei civile nr. 245 din 4 mai 2010. O astfel de măsură nici nu era posibilă în lipsa unui capăt de cerere expres formulat în acest sens în Dosarul nr. 1642/54/2009. Tocmai de aceea reclamantul a cerut, pe cale separată, în prezentul dosar, reintegrarea în funcţie, pentru a complini lipsa unei astfel de cereri în primul dosar.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 407 din 27 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1398/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2628/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
