ICCJ. Decizia nr. 3599/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3599/2011
Dosar nr. 256/54/2011
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1.Acţiunea reclamantului
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 256/54/2011, reclamantul E.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, obligarea acestora să execute sentinţa civilă nr. 472 din 03 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1863/54/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 3813 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat faptul că a solicitat atât Ministerului Justiţiei, cât şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor punerea în executare a sentinţei civile nr. 472 din 03 decembrie 2009, însă până la data sesizării instanţei instituţiile pârâte nu au răspuns cererii acestuia, cu toate că termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost depăşit.
La data de 11 februarie 2011, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere faţă de Chestorul de Penitenciare B.I., în calitate de Director General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi faţă de Ministrul Justiţiei - C.M.P., precum şi acordarea de despăgubiri în valoare de 5.000 RON pentru întârzierea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti.
La termenul de judecată din data de 01 martie 2011, urmare a cererii formulate de reclamant, instanţa de fond a dispus citarea şi introducerea în cauză a Ministrului Justiţiei şi a Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în calitate de pârâţi.
2.Apărările pârâţilor
Pârâtul Ministerul Justiţiei, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Instituţia pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, de asemenea, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că au fost efectuate demersuri în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti şi că, după parcurgerea etapelor interne necesare efectuării plăţii, reclamantului i-a fost achitată suma de 3.570 RON reprezentând cheltuieli de judecată, prin mandat poştal.
3.Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 211/2011 din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea precizată formulată de reclamantul E.G. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Ministerul Justiţiei, C.M.P. - Ministrul Justiţiei şi B.I. - Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 472 din 03 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3813 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi învestită cu formulă executorie prin încheierea din data de 17 decembrie 2010, instanţa nu a stabilit un termen în care părţile să-şi execute obligaţiile, în sensul reevaluării reclamantului şi plăţii cheltuielilor de judecată către acesta.
Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că procedura administrativă reglementată expres prin Ordinul nr. 2792/C/2009 emis de Ministerul Justiţiei, a cărei finalitate o reprezintă executarea obligaţiilor reţinute în sarcina pârâţilor, presupune parcurgerea unor etape într-un interval rezonabil de timp.
Analizând prevederile legale incidente în cauza dedusă judecăţii, respectiv art. 24 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză, prima instanţă a apreciat că nu poate fi reţinută culpa pârâţilor în executarea cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, a obligaţiilor stabilite prin sentinţa civilă nr. 472 din 03 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, motiv pentru care nu se justifică aplicarea sancţiunii prevăzute de lege, iar dreptul reclamantului la despăgubiri nu poate fi valorificat.
II. Instanţa de recurs
1.Criticile reclamantului
Împotriva sentinţei nr. 211/2011 din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul E.G., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că este de necontestat că sentinţa nr. 472 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, a rămas irevocabilă prin decizia nr. 3813 din 23 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, termenul de executare fiind de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar prin încheierea din 17 decembrie 20101 Curtea de Apel Craiova a dispus învestirea sentinţei cu formulă executorie.
În raport de aceste date certe, recurentul a susţinut că evaluarea sa, pe care Administraţia Naţională a Penitenciarelor trebuia să o realizeze, ca urmare a anulării fişei de evaluare pentru perioada 1 decembrie 2007-30 noiembrie 2008 prin sentinţa nr. 472/2009 trebuia efectuată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă Ordinul nr. 2792/C/2004 prevede obligaţia parcurgerii unei proceduri administrative.
Recurentul a învederat că intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a tergiversat executarea hotărârii şi-n privinţa cheltuielilor de judecată de 3.570 RON, depăşind termenul legal de executare, solicitându-i comunicarea datelor conului bancar la 11 martie 2010, apoi acordul de a suporta taxele de expediere, la 25 martie 2010, recurentul nedeţinând un cont bancar, suma fiindu-i achitată prin mandat poştal abia la 31 martie 2011 .
S-a arătat că intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a manifestat o atitudine duplicitară prin directorul general, care nu a dat curs solicitărilor recurentului de a-i fi plătite cheltuielile de deplasare la sediul instituţiei din Bucureşti sau prin deplasarea acestuia la sediul Penitenciarului Târgu Jiu în scopul parcurgerii etapei interviului recurentului, din procedura de reevaluare a performanţelor profesionale, care este îndatorire de serviciu a Directorului General al Administraţia Naţională a Penitenciarelor, conform art. 2 din Ordinul nr. 2792/C/2004, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei neavând nici o culpă pentru întârzierea executării sentinţei irevocabile nr. 472/2009 a Curţii de Apel Craiova.
S-a solicitat admiterea recursului şi obligarea Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor la reevaluarea performanţelor sale profesionale pentru perioada 1 decembrie 2007-30 noiembrie 2008, fie prin deplasarea acestuia la sediul Penitenciarului Târgu Jiu, fie prin suportarea cheltuielilor de transport ale recurentului la Bucureşti, aplicarea acestuia a amenzii de 20% din salariul brut pe economie/zi întârziere, precum şi despăgubiri de 5.000 RON pentru întârzierea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile.
2.Apărările intimaţilor
Intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Directorul General al acestei situaţii au depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare.
Prin sentinţa nr. 472 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, s-a admis în parte acţiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul E.G., fiind anulată fişa de evaluare a performanţelor profesionale ale acestuia pentru anul 2008, întocmită de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi procesul-verbal de soluţionare a contestaţiei din 5 mai 2009, pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministrul Justiţiei fiind obligaţi în solidar să plătească recurentului din prezenta cauză 3.570 RON cheltuieli de judecată.
Sentinţa a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor pârâţilor prin decizia nr. 3813 din 23 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind investită cu formulă executorie prin încheierea Curţii de Apel Craiova din 17 decembrie 2010 (dosar fond).
La 21 decembrie 2010 recurentul a comunicat intimaţilor titlul executoriu şi a solicitat punerea acestuia în executare, iar la 31 noiembrie 2011 s-a adresat din nou instanţelor, pentru aplicarea, celor vinovaţi, a sancţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi plata de daune .
Potrivit textului pe care recurentul şi-a întemeiat acţiunea, art. 24 din Legea nr. 554/2004:
„(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face, în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Dispozitivul sentinţei nr. 472/2009 a Curţii de Apel Bucureşti nu conţine niciuna din obligaţiile expres şi limitativ enumerate de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a căror nerespectare sau întârziere a executării ar putea conduce la aplicarea sancţiunilor prevăzute de alin. (2) al textului şi nici un termen limită de executare.
Instanţele au anulat fişa de evaluare a recurentului - Direcor al Penitenciarului Târgu Jiu, pentru anul 2008, dar nu a obligat instituţiile pârâte - Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei să întocmească a nouă fişă de evaluare, deoarece reclamantul E.G. nu a solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată, care a fost soluţionată de Curtea de Apel Craiova cu respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. , adică în limitele investirii.
În prezentul recurs se solicită în fapt completarea dispozitivului acestei sentinţe , devenită irevocabilă prin decizia nr. 3813 din 23 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul de a fi obligat Directorul Administraţia Naţională a Penitenciarelor să se deplaseze la Penitenciarul Târgu Jiu pentru susţinerea interviului de către recurent, în procedura reevaluării, sau suportarea cheltuielilor cu transportul acestuia la Bucureşti ori este inadmisibil ca în faza de executare să se modifice/completeze dispozitivul unei hotărâri irevocabile, pronunţate la sfârşitul unui proces care a respectat principiile contradictorialităţii, dreptului la apărare,a exercitării căilor legale de atac.
Este adevărat că potrivit Legii nr. 293/2009 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi art. 18 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2792/C/2004 fişa de evaluare reprezintă un act administrativ întocmit la sfârşitul activităţii de evaluare a funcţionarilor publici, care revine în atribuţiile Directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, conform art. 2 din Ordinul menţionat anterior, astfel că anularea acesteia presupune o nouă evaluare din partea autorităţii competente şi întocmirea unei noi fişe de evaluare, însă aceste operaţiuni administrative trebuie realizate într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nu în termenul de excepţie prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru operaţiuni care nu sunt prevăzute a fi executate în dispozitivul sentinţei irevocabile nr. 472/2009 a Curţii de Apel Craiova .
De altfel, din dosarul cauzei rezultă că intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a făcut demersuri în vederea executării acestei hotărâri, recurentul fiind invitat să susţină interviul obligatoriu în procedura de evaluare la 28 martie 2011 - adresa din 29 martie 2011 - dosar fond, însă recurentul a condiţionat locul desfăşurării interviului, astfel că nerealizarea reevaluării nu este imputabilă intimatului Director Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Cu privire la cheltuielile de judecată pe care intimaţii au fost obligaţi în solidar să le plătească, nu sunt aplicabile sancţiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 întrucât nici această obligaţie de „a da” nu este enumerată între cele menţionate de art. 24 alin. (1) din Lege, a căror încălcare atrage sancţiunile enumerate de alin. (2), cheltuielile de judecată fiind acordate recurentului în temeiul art. 274 C. proc. civ. şi nu în baza legii contenciosului administrativ .
De altfel, Administraţia Naţională a Penitenciarelor în cadrul căreia este încadrat recurentul ca funcţionar public a primit originalul sentinţei, investită cu formulă executorie de la Ministerul Justiţiei căruia a trimis-o iniţial recurentul, abia la 16 februarie 2011 (dosar fond).
Plata s-a făcut într-un termen rezonabil, a 28 martie 2011, ca urmare a corespondenţei purtată între instituţie şi recurent cu privire la contul în care să fie virată suma care, în final a fost expediată cu mandat poştal.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul recurentului-reclamant E.G. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.G. împotriva sentinţei nr. 211/2011 din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3756/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5211/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
