ICCJ. Decizia nr. 3626/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3626/2011
Dosar nr. 5360/120/2009
Şedinţa publică de la 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3641 din 29 septembrie 2010, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul R.S., în contradictoriu cu pârâta Banca Naţională a României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul R.S. s-a adresat pârâtei Banca Naţională a României cu o cerere, înregistrată din 12 noiembrie 2009, prin care a solicitat acesteia autorizarea înfiinţării unei trezorerii cu monedă proprie, cu caracter de valută, a Asociaţiei „Ţ.".
Prin adresa din 27 noiembrie 2009, pârâta a răspuns reclamantului că solicitarea sa de înfiinţare a unei „trezorerii şi a unui buget pe lângă bugetul statului prin monedă proprie, cu caracter de valută" nu are temei legal pe de o parte, iar pe de altă parte, nu intră în sfera de competenţă a Băncii Naţionale a României.
Totodată, a reţinut faptul că reclamantul nu a indicat niciun temei legal cu privire la fondul pretenţiilor sale sau cu privire la competenţa Băncii Naţionale a României în acest sens.
Cu privire la solicitarea reclamantului de înfiinţare a unei trezorerii, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2007, Ministerul Finanţelor Publice este cel care, printre alte funcţii, o îndeplineşte şi pe cea de „administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului", pârâta Banca Naţională a României nea vând atribuţii în materie.
Mai mult decât atât, în raport de prevederile art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, se desprinde concluzia inadmisibilităţii înfiinţării unei trezorerii şi a unui buget „paralele" cu cele existente.
Prin urmare, neexistând o atare posibilitate, nu există nici vreo instituţie cu atribuţii în acest sens.
Aceeaşi concluzie, a constatării lipsei oricărui temei legal se impune şi în privinţa cererii reclamantului, de emitere a unei „monede proprii cu caracter de valută", în raport de întreaga economie a Capitolului 3 "Emisiunea monetară" din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, din care reiese, aşa cum în mod corect a arătat pârâta, că legea nu permite emiterea şi circulaţia vreunui alt mijloc legal de plată pe teritoriul României decât moneda naţională, care este leul.
În acest context, prima instanţă a apreciat că refuzul de soluţionare a cererii reclamantului nu este nejustificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, neputând fi reţinut în conduita autorităţii pârâte, excesul de putere.
Prima instanţă a concluzionat că nu există niciun drept al reclamantului sau un interes legitim care să fi fost vătămat de către intimata-pârâtă, motiv pentru care, a apreciat că nu este întrunită ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
2.Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 3641 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşi, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul R.S., care a susţinut în esenţă că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică în raport de dispoziţiile legale aplicabile în cauză.
Astfel, susţine recurentul că prin adresa din 27 noiembrie 2009 intimata i-a respins în mod nelegal cererea sa de înfiinţare a unei trezorerii prin monedă proprie a Asociaţiei Ţ. şi implicit de eliberare a autorizaţiilor necesare pentru emiterea propriei monede, în condiţiile în care legea îi dă acest drept, fără a ţine cont de dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. g) din H.G. nr. 34/2007 şi art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 146/2002.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Recurentul a solicitat intimatei prin cererea înregistrată din 12 noiembrie 2009 aprobarea înfiinţării unei trezorerii şi a unui buget pe lângă bugetul statului, cu caracter de valută, pentru Asociaţia Ţ..
Intimata prin adresa din 27 noiembrie 2009, i-a răspuns recurentului în sensul că solicitarea sa nu are temei legal, pe de o parte, iar pe de altă parte nu intră în sfera de competenţă a instituţiei, conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României.
Înalta Curte, în acest context, reaminteşte jurisprudenţa sa constantă în sensul că rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorităţi administrative nu echivalează cu un refuz nejustificat, în măsura în care această rezolvare a avut un temei legal, întrucât autoritatea administrativă este obligată să răspundă cererii petiţionarului, iar nu să dea acestuia o soluţionare favorabilă.
Astfel, în speţă, din analiza conţinutului adresei se răspuns se reţine că intimata a răspuns negativ solicitărilor recurentului privind înfiinţarea unei trezorerii cu monedă proprie, însă în acord cu dispoziţiile legale în materie, ceea ce nu se circumscrie noţiunii de răspuns nejustificat, în sensul legii contenciosului administrativ
Prin urmare, răspunsul la solicitarea recurentului dat de intimată, în termen legal şi în conformitate cu reglementările în vigoare, nu echivalează cu un răspuns nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.S., împotriva sentinţei nr. 3641 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4654/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4655/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
