ICCJ. Decizia nr. 3601/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3601/2011
Dosar nr. 1145/1/2011
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Conţinutul deciziei atacate pe calea contestaţiei în anulare de faţă
1.1.Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC P. SRL Braşov, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat anularea Deciziei nr. 348 din 23 octombrie 2008, prin care i-a fost respinsă contestaţia, anularea deciziei de impunere din 3 iunie 2008 prin care i s-a stabilit un impozit suplimentar de 1.259.094 ROL şi i s-au calculat majorări de întârziere aferente în valoare de 1.609.501 ROL şi anularea parţială a Raportului de inspecţie fiscală din 28 mai 2008, în ceea ce priveşte impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina sa şi a majorărilor de întârziere aferente.
1.2. Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 83/F din 16 aprilie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi, în consecinţă, a anulat în parte Decizia nr. 348 din 23 octombrie 2008, dispunând anularea parţială a deciziei de impunere din 3 iunie 2008 şi anularea parţială a Raportului de inspecţie fiscală din 28 mai 2008, emise de organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce priveşte impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina SC P. SRL Braşov în sumă de 1.161.482 ROL, recalculat urmare a aprecierii ca nedeductibile fiscal a cheltuielilor de refinanţare şi a celor de amortizare, a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare şi a majorărilor de întârziere aferente.
1.3. Prin Decizia nr. 561 din 01 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de SC P. SRL Braşov împotriva sentinţei civile nr. 83/F din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a modificat în parte sentinţa atacată şi a dispus anularea parţială a deciziei de impunere din 3 iunie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 28 mai 2008, în privinţa impozitului pe profit stabilit suplimentar corespunzător sumelor aferente cheltuielilor pentru mesele festive acordate salariaţilor, în valoare de 37.826 ROL în anul 2005 şi respectiv 38.307 ROL în anul 2006, cu majorări de întârziere aferente.
Prin aceeaşi decizie au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate şi totodată a fost respins, ca tardiv formulat, recursul pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Pentru a pronunţa această decizie, atacată pe calea contestaţiei de faţă, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă următoarele:
Astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului, reclamanta SC P. SRL Braşov, în ceea ce priveşte cheltuielile de deplasare, nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli în scopul realizării de venituri impozabile. În lipsa prezentării unor documente justificative, a apreciat instanţa de recurs, nu se poate trage concluzia că deplasările efectuate în străinătate de administratorul societăţii au fost efectuate în legătură directă cu activitatea de producţie. Chiar dacă administratorul societăţii a efectuate respectivele deplasări în străinătate în scopul arătat de reclamantă, aceasta avea obligaţia să probeze acest lucru cu documente justificative, or, aşa cum s-a reţinut şi la fond, nu au fost prezentate ordinele de deplasare pentru fiecare dintre deplasările efectuate, din care să rezulte destinaţia, durata deplasării, ziua plecării/sosirii, cheltuielile decontate.
De altfel, a constatat Înalta Curte, chiar reclamanta a recunoscut în recursul său că nu există contracte încheiate direct între SC P. SRL Braşov şi furnizorii de materii prime şi materiale ori între aceasta şi beneficiarii finali ai produselor fabricate de respectiva societate comercială.
În ceea ce priveşte cheltuielile pentru mesele festive acordate de SC P. SRL salariaţilor în perioada 2005-2006, instanţa de recurs a apreciat că acestea au caracter deductibil, întrucât intră în câmpul de aplicare al art. 21 alin. (3) lit. c) din C. fisc., astfel că impozitul pe profit, stabilit suplimentar, corespunzător sumelor aferente acestor cheltuieli în valoare de 37.826 ROL în anul 2005 şi respectiv 38.307 ROL în anul 2006, cu majorările de întârziere aferente, a fost nelegal stabilit de către organele fiscale.
Referitor la recursul declarat de către pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, instanţa de control judiciar a apreciat că acesta este tardiv, reţinând faptul că, în speţă, comunicarea sentinţei recurate pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a efectuat la 6 mai 2010, aşa cum rezultă de pe dovada de comunicare aflată la dosar de fond, iar recursul acestei pârâte a fost înregistrat la instanţa de fond, Curtea de Apel Braşov, la data de 25 mai 2010 (dosar recurs).
Înalta Curte a înlăturat apărarea instituţiei pârâte potrivit căreia recursul a fost expediat cu poşta militară la data de 21 mai 2010, în susţinerea afirmaţiei sale prezentând un borderou pentru a face dovada depunerii în termen a recursului, întrucât înscrisul aflat la dosar recurs, deşi datat 21 mai 2010, este completat exclusiv de mână, nu are aplicată ştampila serviciului poştal la care a apelat pârâta şi nicio dată, de asemenea, consemnată oficial de către acelaşi serviciu poştal, care să facă dovada momentului la care pârâta a depus recursul în vederea expedierii la instanţa de fond.
Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs, faţă de prevederile neechivoce ale art. 104 cu referire la art. 103 din C. proc. civ., a apreciat că nu poate valorifica susţinerile pârâtei în sensul că recursul a fost depus, cu respectarea termenului legal prevăzut, la data 21 mai 2010.
2. Motivele şi temeiul contestaţiei în anulare promovate
Împotriva Deciziei nr. 561 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ..
În esenţă, contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a arătat că soluţia pronunţată de Înalta Curte asupra recursului său este rezultatul unei greşeli materiale.
În opinia contestatoarei recursul a fost depus cu respectarea termenului de 15 zile, respectiv la data de 21 mai 2010, prin înmânarea acestuia reprezentantului poştei militare, spre a fi transmis Curţii de Apel Braşov.
S-a mai arătat că o astfel de procedură de transmitere a corespondenţei prin poşta militară este reglementată prin H.G. nr. 1349/2002, privind colectarea, transportul, distribuirea şi protecţia pe teritoriul României a corespondenţei clasificate, dovada fiind efectuată cu borderoul depus de reprezentantul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la dosar, la termenul din 25 ianuarie 2011, astfel că decizia nr. 561 din 1 februarie 2011 este rezultatul unei erori materiale.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
Examinând conţinutul motivelor invocate în susţinerea contestaţiei în anulare exercitată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare, în considerarea celor în continuare arătate.
Analizând cu prioritate excepţia de inadmisibilitate a căii de atac promovate, invocată de intimata SC P. SRL, Înalta Curte arată că aceasta nu este întemeiată şi se impune a fi respinsă întrucât, potrivit art. 318 C. proc. civ., pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare specială singura condiţie ce se cere a fi îndeplinită este ca hotărârea atacată să fie pronunţată de instanţa de recurs.
Această condiţie, cu referire la Decizia nr. 561 din 1 februarie 2011, este în mod evident îndeplinită.
Înalta Curte apreciază însă, contrar celor susţinute de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală că „dezlegarea” dată de instanţa de recurs, cu referire la recursul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul art. 318 teza I C. proc. civ..
Astfel cum s-a reţinut în doctrină şi potrivit jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, în sensul art. 318 C. proc. civ. noţiunea de „greşeală materială” vizează aspecte de ordin formal, procedural, ce nu impun o reexaminare, respectiv o reapreciere a probelor administrate cu ocazia soluţionării recursului.
Din cuprinsul Deciziei nr. 561/2011 rezultă fără echivoc că respingerea ca tardiv formulat, a recursului declarat de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost rezultatul examinării şi verificării conţinutului înscrisurilor depuse la dosar, evocate şi în cuprinsul contestaţiei de faţă, prin raportare la prevederile art. 103 şi 104 C. proc. civ..
Înalta Curte nu a omis, din eroare, să constate că data poştei s-ar afla înăuntrul termenului de declarare a căii de atac, ci, dimpotrivă, a apreciat pentru motivele dezvoltate în decizia atacată că prin conţinutul şi forma sa, borderoul depus ca dovadă a pretinsei depuneri în termen a recursului de către recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nu satisface exigenţele art. 104 C. proc. civ..
Aşa fiind, pretinsa „greşeală materială” nu a fost rezultatul unei omisiuni sau a unei confuzii, în sensul art. 318 C. proc. civ..
În concluzie, în considerarea argumentelor înfăţişate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ., teza I nu poate fi primită, nefiind îndeplinită ipoteza legală impusă de legiuitor, în sensul că actul apreciat ca deplin doveditor pentru declararea în termen a recursului nu a fost omis şi nici ignorat, ba dimpotrivă a fost examinat, apreciat şi înlăturat motivat de instanţa de control judiciar, o eventuală greşeală de judecată neputând constitui temeiul formulării unei contestaţii în anulare, cum de asemenea s-a decis în mod constant în jurisprudenţă.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. se impun a fi interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanţă calea unui veritabil recurs la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii.
Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva Deciziei nr. 561 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5211/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4411/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
