ICCJ. Decizia nr. 4692/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4692/2011
Dosar nr. 1105/54/2010
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 ianuarie 2010, reclamanta L.V.S. a chemat în judecată Consiliul Judeţean Dolj pentru Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, precum şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, solicitând anularea certificatului din 11 mai 2009 şi a deciziei din 24 septembrie 2009 prin care a fost încadrată în gradul uşor de handicap şi totodată obligarea pârâţilor la emiterea unei noi decizii de încadrare în gradul mediu de handicap.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, încă din primele luni de viaţă, prezintă la ochiul stâng anoftalmie operatorie, câmpul său vizual fiind asigurat la jumătate de ochiul drept, iar cu trecerea timpului vederea i-a fost afectată, împrejurări de care nu au ţinut cont pârâţii când i-au stabilit gradul uşor de handicap.
Prin sentinţa nr. 569 din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea criteriilor medico-psihosociale stabilite prin Ordinul nr. 762/2007.
Astfel, instanţa a constatat că realizarea încadrării reclamantei în grad de handicap s-a făcut prin stabilirea valorilor acuităţii vizuale mono-binoculare (cu cea mai bună corecţie la ochiul cel mai bun), parametri ce nu sunt contestaţi nici de expertiza medico-legală efectuată în cauză, care a concluzionat că vederea la ochiul drept nu este afectată, hipermetropia mică constatată putând fi corectată cu o lentilă de +0,75.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta L.V.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că, anterior anului 2009, a beneficiat de încadrarea în grad mediu de handicap, criteriile avute în vedere în anii anteriori fiind menţinute şi în legislaţia în vigoare.
Reclamanta a mai arătat că instanţa nu a analizat şi efectele indirecte ale lipsei ochiului stând asupra stării generale de sănătate, ignorând faptul că, nu numai calitatea vederii, dar şi alte funcţii ale corpului i-au fost afectate.
Reclamanta a concluzionat că, din coroborarea tuturor actelor medicale depuse la dosar, rezultă că vederea la ochiul drept este afectată în proporţie de mai mult de jumătate, împrejurare ce o îndreptăţeşte să fie încadrată în gradul mediu de handicap.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod justificat că ambele acte administrative au fost emise cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv capitolul 2 din Criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Potrivit acestor dispoziţii constituie deficienţă uşoară-handicap uşor următorii parametri funcţionali: acuitate vizuală (calitatea vederii) mono-binoculară (cu cea mai bună corecţie la ochiul cel mai bun) corecţie ½=0,5; 1/3=0,3; câmp vizual (manual) la ochiul cel mai bun-normal.
Actele medicale aflate la dosar confirmă deficienţa uşoară de vedere a reclamantei: la ochiul stâng anoftalmie operatorie, iar la ochiul drept astigmatism hipermetropic simplu, cu corecţie la distanţă de 0,50 şi pentru aproape de 2,50.
În acelaşi sens, expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că reclamanta nu prezintă deficienţă vizuală la ochiul drept, iar lipsa vederii la ochiul stâng nu a afectat capacitatea de acomodare a ochiului drept.
Apărarea reclamantei în sensul că anterior anului 2009 a beneficiat de încadrare în alt grad de handicap nu a fost susţinută cu probe, iar împrejurarea că prin Ordinul nr. 725/2002 au fost aprobate criterii medicale diferite ce ar fi permis încadrarea în gradul mediu de handicap nu poate fi reţinută, acele criterii fiind înlocuite începând cu 27 decembrie 2007 cu cele aprobate prin Ordinul nr. 762/2007.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.V.S. împotriva sentinţei nr. 569 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3695/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3696/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
