ICCJ. Decizia nr. 4690/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4690/2011
Dosar nr. 284/33/2010*
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 mai 2011, reclamantul S.M. a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 2811C. proc. civ., să se dispună îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinţei civile nr. 166 din 19 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispozitivul sentinţei civile nr. 166 din 19 aprilie 2010 i-a fost recunoscută calitatea de refugiat ca urmare a persecuţiilor etnice şi i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 septembrie-30 decembrie 1944, deşi a dovedit că aceste drepturi i se cuvin pentru întreaga perioadă de refugiu indicată în cerere şi anume, 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Prin încheierea dată în şedinţa Camerei de Consiliu la 6 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 281 şi art. 2811C. proc. civ., întrucât cererea reclamantului nu vizează o greşeală materială şi nu poate avea ca obiect completarea dispozitivului unei hotărâri împotriva căreia nu a fost exercitată calea de atac a recursului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale.
Recurentul a susţinut că în mod greşit a fost respinsă cererea sa de îndreptarea erorii materiale cu privire la perioada de refugiu ca urmare a persecuţiilor etnice, perioadă dovedită cu declaraţiile de martori şi înscrisurile depuse la dosar.
Faţă de probatoriile administrate, s-a arătat că instanţa de fond trebuia să acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru o perioadă de 4 ani şi 6 luni.
Analizând actele şi lucrările din dosar, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 281 şi art. 2811 C. proc. civ., dat fiind că recurentul-reclamant nu a solicitat îndreptarea unor erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor, iar susţinerile sale nu vizează lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori existenţa unor dispoziţii potrivnice.
Perioada pentru care recurentului-reclamant i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 a constituit obiectul judecăţii pe fondul pricinii, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 166 din 19 aprilie 2010, irevocabilă prin decizia nr. 5320 din 30 noiembrie 2010, în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Cum cererea formulată de recurentul-reclamant vizează fondul cauzei, iar nu îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii în condiţiile prevăzute expres şi limitativ în secţiunea VI C. proc. civ., instanţa de fond a constatat judicios lipsa de temei a cererii prin care se tinde în realitate la modificarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Pentru aceste considerente, se constată că nu pot fi examinate susţinerile din recurs privind dovedirea refugiului ca urmare a persecuţiilor etnice în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, întrucât acestea nu pot fi supuse unui nou control judecătoresc după soluţionarea irevocabilă a litigiului prin sentinţa civilă nr. 166 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, împotriva căreia recurentul-reclamant nu a exercitat calea de atac a recursului pentru motivele invocate ulterior în cererea de îndreptare a erorii materiale.
Faţă de aspectele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva încheierii din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3693/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3695/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
