ICCJ. Decizia nr. 4687/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4687/2011
Dosar nr. 3412/2/2010
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 aprilie 2010, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea pentru T.I. a calităţii de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul a fost recrutat în anul 1981, semnând un angajament cu numele conspirativ „D.G.” şi până în 1983 a furnizat 20 de note informative cu conţinut operativ de securitate, pentru care a şi fost recompensat material, ce au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin sentinţa civilă nr. 5228 din 21 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în cuprinsul numeroaselor note informative date de pârât sunt consemnate informaţii referitoare la persoane cunoscute cu legături de rudenie cu cetăţenii străini, recompensate cu diverse sume de bani, urmare căror date au fost dispuse de către organele de securitate măsuri specifice.
Instanţa de fond a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate vizând atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi fiind de natură a aduce atingere unor drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată, dreptul la libertatea de exprimare şi a opiniilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul T.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel pârâul a învederat că instanţa de fond a greşit, prin constatarea că subzistă cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dispoziţii ce definesc noţiunea de colaborator al Securităţii.
Sub acest aspect, pârâtul a arătat că informaţiile furnizate au fost incomplete, greu de verificat, ori date prin constrângere, pentru a-şi putea păstra serviciul.
Totodată, a menţionat pârâtul, instanţa nu a avut în vedere aceleaşi prevederi din actul normativ susmenţionat potrivit cărora nu este considerat colaborator al Securităţii persoana care furnizează informaţii cuprinse în declaraţii date în timpul anchetei şi procesului, date ce sunt considerate parte a propriului dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt constatând în mod justificat că sunt întrunite condiţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, text care defineşte noţiunea de „colaborator”.
Potrivit normei legale susmenţionate este colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relaţii verbale consemnate de lucrătorii Securităţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice sistemului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
La dosar se află atât rapoartele şi notele semnate olograf de reclamant, notele-raport întocmite de lucrători ai Securităţii, cât şi tabelul cu evidenţa recompenselor acordate, acte din conţinutul cărora rezultă că informaţiile furnizate s-au referit la atitudini potrivnice regimului existent, de natură a aduce atingere unor drepturi fundamentale, ca libertatea de exprimare şi dreptul la viaţa privată.
Apărarea reclamantului în sensul că s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a da acele date, fiind la rândul său cercetat, nu se confirmă, nefiind susţinută cu probe, astfel încât nu poate fi aplicată clauza prevăzută în acelaşi art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit căreia nu este considerată „colaborator” persoana care a furnizat informaţii date în timpul anchetei şi procesului pentru motive politice, privind cauza pentru care a fost cercetat, judecat sau condamnat.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.I. împotriva sentinţei nr. 5228 din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3651/2011. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3693/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
