ICCJ. Decizia nr. 4782/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4782/2011
Dosar nr. 5017/1/2011
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1078 din 23 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de I.S. împotriva sentinţei nr. 139 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a reţinut că recurentul-reclamant a fost numit în funcţia de director începând cu 15 martie 2009, în condiţiile în care avea deja calitatea de pensionar pentru muncă depusă şi limită de vârstă, astfel că raportul său de serviciu a încetat de drept, prin efectul legii, respectiv potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data emiterii ordinului, actul administrativ contestat pe calea acţiunii în contencios administrativ fiind, astfel, legal emis, aşa cum apreciase şi instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul I.S., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, anularea acesteia şi rejudecarea recursului.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că la termenul la care s-a pronunţat decizia contestată formulase cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, cerere care a fost respinsă, recursul fiind soluţionat în lipsa sa.
Contestatorul a criticat, în esenţă, decizia atacată, prin prisma încălcării dreptului său la apărare, drept garantat atât de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi de art. 24 din Constituţia României.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, în condiţiile în care aceasta a fost depusă cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, cu motivarea că aceasta nu s-ar încadra în nici una din ipotezele reglementate de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate de către intimat, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare
Potrivit dispoziţiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., „c ontestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau lit. c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.”
În speţă, decizia contestată a fost pronunţată la data de 23 februarie 2011, termenul pentru formularea unei contestaţii în anulare expirând cel târziu la 23 februarie 2012.
În aceste condiţii, contestaţia înregistrată la 14 iunie 2011 apare ca formulată în termenul fixat de lege, excepţia invocată de către intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor fiind apreciată ca neîntemeiată şi urmând a fi respinsă.
b. Referitor la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată doar în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 317 C. proc. civ., „h otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă”, iar art. 318 ne arată că „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare .”
Or, în speţă, analizând înscrisurile dosarului, Înalta Curte nu a constatat incidenţa vreunuia din aceste motive de anulare a deciziei instanţei de recurs.
Contestatorul a fost legal citat pentru termenul din 23 februarie 2011, potrivit dovezii ataşate la dosarul de recurs, iar argumentul său privind încălcarea dreptului la apărare nu poate fi încadrat în vreuna din ipotezele determinante de retractare prevăzute de textele procedurale sus-citate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii.
Respinge contestaţia în anulare formulată de către I.S. împotriva deciziei civile nr. 1078 din 23 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3178/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3183/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
