ICCJ. Decizia nr. 4141/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4141/2012
Dosar nr. 3578/2/2011
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta A.A. a chemat în judecată Sfatul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând, în principal, obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri în cuantum de 120.000 Euro, în echivalent RON, la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând contravaloarea imobilului situat în Piteşti, în suprafaţă de 930 mp, şi construcţie în suprafaţă de 132,13 mp, ce face obiectul Dispoziţiilor nr. 210/2006 şi nr. 1079/2008, emise de Municipiul Piteşti, prin Primar, în temeiul art. 998 - 999 şi 1073 C. civ., iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Piteşti, în suprafaţă de 930 mp, în temeiul art. 16 şi următorul din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin Sentinţa civilă nr. 5898 din 14 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins capătul de cerere principal formulat de reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiat, a admis capătul de cerere subsidiar şi a obligat pe pârâtă să emită titlu de despăgubiri în favoarea reclamantei, pentru suma de 444.234,375 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în urma notificării formulate de reclamantă la data de 13 august 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 714/28627 din 13 august 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 930,00 mp şi construcţii, în suprafaţă de 132,13 mp, situat în str. S., Primarul Municipiului Piteşti a emis Dispoziţia nr. 210/2006, prin care a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului (art. 1 alin. (1) şi a propus acordarea de despăgubiri „în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În conformitate cu art. 4 din Dispoziţia nr. 210/2006, Primăria Municipiului Piteşti a transmis notificarea împreună cu întreaga documentaţie aferentă acesteia, Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Prin Dispoziţia nr. 1079 din 15 ianuarie 2008, Municipiul Piteşti, prin Primar, a dispus modificarea art. 2 alin. (1) din Dispoziţia nr. 210/2006, în sensul că „Propune despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plaţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru cota de 27/32 din imobilul compus din teren în suprafaţă de 930,00 mp şi construcţie, în prezent demolate, în suprafaţă de 132,13 mp, situat în str. S. "
Dosarul se află pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul 2006, fiind înregistrat sub nr. 14113/CC/2006.
Deşi au trecut aproape 5 ani de la comunicarea întregii documentaţii, pârâta nu a întreprins niciun demers în sensul arătat, tergiversând în mod nepermis soluţionarea cererii reclamantei, lăsând astfel fără conţinut prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia soluţionarea tuturor cererilor într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil, aceasta trebuind să constituie o garanţie a părţii implicate într-un litigiu, indiferent de faza de desfăşurare a acestuia: faza procedurii prealabile sau faza contencioasă.
Faptul că prin Legea specială nr. 247/2005, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor de retrocedare şi de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru să tergiversarea în mod nepermis a soluţionării cererii reclamantei.
Neîndeplinind obligaţia de a emite titlurile de despăgubire, autoritatea pârâtă a adus o evidentă atingere noţiunii de bun şi a obligaţiei statului de a proteja bunurile şi valorile patrimoniale ale persoanelor, obligaţie asumată de România prin Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea de apel a constatat că s-a efectuat raportul de evaluare, însuşit de către reclamantă în care se menţionează că valoarea imobilului este de 526.500 RON, reclamantei revenindu-i o cotă de 27/32, respectiv suma de 444.234,375 RON.
Din aceste motive, în temeiul textelor menţionate, Curtea de Apel a admis capătul de cerere subsidiar şi a obligat pârâta să emită decizia care să conţină titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru suma de 444.234,375 RON.
De asemenea, instanţa de fond a respins capătul de cerere principal ca neîntemeiat deoarece prin îndeplinirea obligaţiei de listare pe piaţa de capital a Fondului Proprietatea este suprimat orice obstacol pentru realizarea efectivă şi rapidă a dreptului la restituire.
Acţiunile emise de Fondul Proprietatea reprezintă despăgubire efectivă, iar faptul că valoarea acestora fluctuează se datorează mecanismelor economice de piaţă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond,pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a obligat pârâta să emită titlu de despăgubire în favoarea reclamantei, pentru suma de 444.234,375 RON.
Recurenta susţine că în cauza supusă judecăţii, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiilor nr. 210/2006 şi 1079/2008, a fost transmis de Primăria Municipiului Piteşti, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 14113/C. CIV./2006.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condiţiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă.
Referitor la etapa evaluării, recurenta arată că dosarul de despăgubire al reclamantei a fost transmis la evaluatorul desemnat de Comisia Centrală în vederea întocmirii lucrării de specialitate (raportul de evaluare).
Se mai precizează că până la data declarării prezentului recurs, raportul de evaluare nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În speţă, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Decizia nr. 2815/2008 potrivit cărora, în cazuri excepţionale, temeinic motivate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar.
Referitor la cuantumul de 444.234,375 RON recurenta arată că această sumă la care a fost obligată, la emiterea titlului de despăgubire, nu este corectă, întrucât din suma rezultată, în urma întocmirii raportului de evaluare, trebuiesc scăzute despăgubirile actualizate, încasate la data deposedării abuzive.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alineatul 8 se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 5898 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4143/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4008/2012. Contencios → |
|---|
