ICCJ. Decizia nr. 6785/2013. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6785/2013
Dosar nr. 2594/298/2010*
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Municipiul Sebeş, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, ca prin hotărâre judecătorească:
- să se constate că imobilul situat administrativ în Petreşti, str. E., înscris iniţial în CF 262 Petreşti, nr. top. ...../a şi ...../1, casă şi curte, în realitate grădiniţă cu program normal şi grădiniţă cu program prelungit, proprietar SC P. SA Petreşti, a fost unificat cu alte numere topografice în nr. top. ....., înscris în CF 3537 Petreşti, în favoarea aceluiaşi proprietar;
- să se constate că imobilul în litigiu înscris iniţial sub nr. top. ...../a şi nr. top. ...../1 este acelaşi cu imobilul înscris în CF 3727 Petreşti, nr. top. ...../2/3, creşă şi curte în suprafaţă de 2.166 mp;
- să se constate că proprietarul imobilului în litigiu încă înainte de unificarea numerelor topografice, prin Decizia nr. 79/2000 pronunţată în Dosarul civil nr. 5987/1999 a Curţii de Apel Alba Iulia era Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba, iar în baza O.G. nr. 30/2000 în vigoare la acea dată proprietar a devenit municipiul Sebeş;
- să se constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria X nr. 2374 emis în favoarea SC P. SA asupra imobilului din CF 3723 Petreşti, nr. top. ...../2/3, imobil situat administrativ în Petreşti, str. E.;
- să se dispună O.C.P.I. radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA şi înscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Sebeş asupra imobilului înscris în CF 3723 Petreşti, nr. top. 4010/2/3, situat administrativ în Petreşti, str. E.
Prin Sentinţa civilă nr. 1150 din 28 octombrie 2010, Judecătoria Sebeş a disjuns capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374 a pârâtei SC P. SA asupra imobilului înscris în CF 3723 Petreşti, nr. top. ...../2/3 şi radierea dreptului de proprietate al pârâtei, respingând în rest acţiunea, cele două capete de cerere fiind înregistrate la Judecătoria Sebeş sub Dosar nr. 2594/298 din 29 octombrie 2010, iar, prin Sentinţa nr. 1350 din 9 decembrie 2010, Judecătoria Sebeş a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios Administrativ.
În faţa Curţii de Apel Alba Iulia reclamantul a depus cerere precizatoare, prin care a chemat în judecată Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, succesor al Ministerului Industriilor, care a emis actul atacat, respectiv Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374/1995.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 69 din 16 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Sebeş împotriva pârâţilor Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi SC P. SA, societate în lichidare judiciară; împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Municipiul Sebeş prin Primar, care a fost admis prin Decizia nr. 781 din 16 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, care a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei instanţa de recurs a reţinut că în cauză este necontestat că reclamantul a formulat plângere prealabilă la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri la data de 11 martie 2011, ca succesor al emitentului Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374/1995 emis în favoarea pârâtei SC P. SA şi că plângerea prealabilă formulată de recurentul-reclamant satisface cerinţele art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În urma casării cu trimitere dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 20 martie 2012, iar la primul termen de judecată din 23 aprilie 2012 s-a pus în discuţie excepţia tardivităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului, excepţie respinsă ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 148/2012 din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Sebeş împotriva pârâţilor Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi SC P. SA, societate în lichidare judiciară şi, în consecinţă, a anulat în parte Certificatul de Constatare a Dreptului de Proprietate seria X nr. 2374 emis în favoarea pârâtei SC P. SA numai cu privire la imobilul creşă şi curte înscris în CF 3723 Petreşti nr. ord. A+4 nr. top. ...../2/3, situat administrativ în Petreşti, str. E. şi a dispus întabularea acestui imobil asupra reclamantului în cota de 1/1 parte.
Petru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că prin Decizia civilă nr. 79/2000, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5987/1999, pârâta SC P. SA Petreşti a fost obligată să predea fără plată imobilul Grădiniţa cu program normal şi grădiniţa cu program prelungit, situat administrativ în Petreşti, str. E. către Inspectoratul Şcolar Alba, că această hotărâre judecătorească a fost executată, Inspectoratul Şcolar Alba fiind pus în posesie prin Procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc B.L. la data de 7 noiembrie 2011, că ulterior acest imobil a fost predat Consiliului Local al Municipiului Sebeş, prin Protocolul de Predare-primire încheiat la data de 20 noiembrie 2011, iar când Municipiul Sebeş a încercat să întabuleze acest imobil în cartea funciară, OCPL nu a putut să efectueze această operaţie întrucât acesta era întabulat asupra pârâtei SC P. SA Petreşti pe baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374 emis de Ministerul Industriilor.
A apreciat instanţa de fond că pârâta nu a justificat un drept de proprietate care să-i permită întabularea imobilul în favoarea ei. deoarece potrivit art. 1, coroborat cu art. 4 din H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991, societăţile comerciale puteau dobândi doar acele terenuri necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate, iar terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării art. 1 aparţin proprietăţii private a comunelor, oraşelor sau judeţelor şi trebuie predate de către societăţile comerciale, consiliilor locale sau judeţene, or pârâta societate comercială nu avea în obiectul de activitate şi activităţi educative şi culturale prin creşe şi grădiniţe şi, ca urmare, greşit şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu.
Instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin întâmpinarea depusă la dosar, respectiv excepţiile inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi a tardivităţii acţiunii.
S-a reţinut în considerentele hotărârii recurate că susţinerea pârâtului, potrivit căreia SC P. a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990 şi nu în baza actului administrativ atacat, nu este aplicabilă în speţă, deoarece potrivit art. 1 din H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991 terenul din litigiu nu era necesar desfăşurării activităţii SC P. SA conform obiectului său de activitate.
Aşa fiind, şi în temeiul articolului 18 din Legea nr. 554/2004 instanţa a admis acţiunea reclamantului şi, ca urmare, a anulat în parte certificatul constatator al dreptului de proprietate seria X nr. 2374 numai cu privire la imobilul casă şi curte înscris în CF 3723 Petreşti, nr. top. ...../2/3, situat administrativ în Petreşti, str. E.
Instanţa a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.315 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de expertiză, întrucât în acest dosar nu s-a încuviinţat o asemenea probă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cât şi pârâta SC „P.” SA, prin administrator judiciar Manager CM IPURL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs formulată SC „P.” SA, prin lichidator judiciar Manager CM IPURL a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii.
Invocă nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii susţinând în fapt că societatea nu a participat la predarea imobilului aflat în litigiu, imobil situat în Petreşti str. E. înscris în CF nr. 3723 Petreşti, nr. top ....., predarea către Municipiul Sebeş s-a făcut prin executare silită la care nu a participat.
În continuare se arată că societatea a fost privatizată, la procesul de privatizare s-au avut în vedere şi imobilele înscrise în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului. La data 2 septembrie 2009 s-a deschis procedura insolvenţei împotriva societăţii iar anularea parţială a certificatului aduce grave prejudicii creditorilor.
Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de afaceri prin cererea de recurs formulată solicită casarea hotărârii, iar în rejudecare respingerea acţiunii:
Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 304 pct. 7, 304 pct. 8 şi 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt, se arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii invocate de către minister, iar pe fondul cauzei motivele sunt contradictorii în cea ce priveşte admiterea acţiunii reclamantului întrucât deşi instanţa de rejudecare reţine faptul că societatea a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990, a opus acestui fapt prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991 potrivit cărora terenurile aflate în proprietatea societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării acesteia conform obiectului de activitate se determină pentru societăţile comerciale înfiinţate prin Hotărâre a Guvernului, prevederi care conduc la concluzia de respingere a acţiunii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de recurs, când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura, înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, se arată că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra ternului nu reprezintă titlu de proprietate ca şi în cazul celor emise în baza Legii nr. 18/1991, ci atestă o anumită situaţie patrimonială existentă la un moment dat, respectiv atestă dreptul de proprietate asupra terenului din patrimoniul societăţii comerciale la data înfiinţării acesteia prin Hotărâre de Guvern.
Referitor la cel de-al patrulea motiv de recurs - când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, se arată că raportat la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate - 30 octombrie 1995 excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a tardivităţii sunt temeinice întrucât reclamantul a avut cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor încă din anul 1995 şi mai ales în anul 2001 când a încercat întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea sa.
În această situaţie reclamantul a depăşit cu cel puţin 2 ani termenul de decădere de 6 luni şi respectiv un an pentru cazuri temeinice pentru a formula plângere prealabilă.
Pe fondul cauzei, se arată că instanţa de fond nu a administrat probe din care să rezulte că terenul înscris în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului era necesar desfăşurării activităţii societăţii. La momentul înfiinţării societăţii şi apoi la data emiterii certificatului terenurile erau necesare desfăşurării activităţii aşa cum rezultă din documentaţia de eliberare a certificatului de atestare.
Intimatul Municipiul Sebeş prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind temeinică şi legală.
Se arată că imobilul din litigiu aparţine domeniului public şi nu putea fi cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea societăţii intimate SC „P.” SA face trimitere în acest sens la prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995 privind învăţământul republicată în 1999 modificată prin O.U.G. nr. 30/2000.
Se mai relevă împrejurarea că imobilul construcţii a fost predat Inspectoratului Şcolar Judeţean Alba în baza Deciziei civile nr. 79/2000 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5987/1999, instituţie care a înţeles să predea imobilul Consiliului local al Municipiului Sebeş în calitate de administrator al domeniului public al Municipiului Sebeş.
Examinând cererea de recurs formulată de SC „P.” SA prin administrator judiciar Manager CM IPURL se constată că această cerere nu poartă taxa de timbru şi timbru judiciar la care fost obligată, deşi a fost citată pentru termenul din 18 octombrie 2013 cu menţiunea achitării unei taxe de timbru de 2 RON, şi un timbru judiciar 0,15 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru „Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege”. Prin dispoziţiile cuprinse în art. 20 alin. (1) din aceeaşi lege se stabileşte taxele judiciare de timbru, se plătesc anticipat iar la alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
În raport de aceste prevederi legale, şi având în vedere că împrejurarea că recurenta SC „P.” SA nu s-a conformat obligaţiei stabilite de instanţă şi nu a achitat taxa de timbru la care a fost obligată, va anula cererea de recurs ca fiind netimbrată.
Examinând cererea de recurs formulată de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri în raport de motivele invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ. Curtea constată următoarele:
Cu referire la criticile ce vizează modalitatea de soluţionare a excepţiilor inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi cea a tardivităţii pentru nerespectarea termenului de introducere a acţiunii, se constată că aceste chestiuni au fost tranşate în mod irevocabil prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 781 din 16 februarie 2012, instanţa de fond în rejudecare a respectat limitele casării stabilite prin această decizie.
Referitor la criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii se constată că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul a susţinut că societatea pârâtă nu putea obţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei cu destinaţie de creşă şi curte înscris în CF 3723 Petreşti, nr. top ...../2/3 situat administrativ în Petreşti str. E. întrucât societatea nu are în obiectul de activitate, activităţi educative şi culturale prin creşe şi grădiniţe că acest imobil aparţine domeniului public al Municipiului Sebeş, făcând trimitere în acest sens la prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 30/2000, se mai susţine că prin decizia nr. 79/2000 pronunţată de Curtea de Apel Alba s-a dispus restituirea imobilului către Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba instituţie care la rândul ei a predat imobilul Consiliului Municipal pentru administrare.
Toate aceste susţineri au stat la baza anulării parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea societăţii pârâte.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care probele propuse sunt neîndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa, poate din oficiu să pună în discuţie necesitatea administrării altor probe pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc iar potrivit art. 261 alin. (5) C. proc. civ. instanţa trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce sa cerut prin acţiune şi asupra tuturor mijloacelor ce a stat la temelia pretenţiilor ridicate de părţi şi să arte motivele de fapt şi de drept care au format convingerea lor, să enunţe cele constatate şi dovezile care au determinat-o.
Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 129 alin. (5) din acelaşi cod au caracter imperativ iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii.
În speţă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre bazându-se pe susţinerile reclamantei şi fără să administreze probe din care să rezulte situaţia juridică reală a imobilului din litigiu. Pentru aceasta se impunea în primul rând ca instanţa să solicite şi să analizeze documentaţia care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, documentaţie ce trebuie să cuprindă în mod obligatoriu măsurătorile topografice din care să rezulte suprafaţa totală a incintei societăţii comerciale suprafaţa acoperită de construcţii cea aferentă reţelelor (gaze, apă, curent electric), suprafaţă aferentă căilor de transport (drumuri, aleii etc.) suprafaţa liberă procentul de ocupare a terenului, categoria de folosinţă a terenului, delimitarea în plan topografic, planul de încadrare în zonă a societăţii comerciale. Apoi, în raport de această documentaţie, instanţa de fond era obligată să verifice dacă terenul aferent imobilului cu destinaţie de creşă este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită, verificare care se putea face prin ordonarea unei expertize topografice care să identifice terenul şi să stabilească limitele dintre imobilele ce formează proprietatea societăţii pârâte şi cel solicitat prin acţiunea dedusă judecăţii.
Se impunea de asemenea, verificarea regimului juridic al terenului înscris în Certificatul de atestare al dreptului de proprietate prin raportare la prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, potrivit cărora terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data la care acestea au fost înfiinţate şi care sunt strict necesare pentru desfăşurarea activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină de către organele care sunt autorizate să facă acest lucru. În cazul societăţilor comerciale înfiinţate prin Hotărâre a Guvernului, cum este şi societatea comercială din speţă, terenurile se determină de către organele care îndeplinesc atribuţiile Ministerului de Resort care va elibera certificatul de atestare a dreptului de proprietate, certificat ce este supus regimului de publicitate imobiliară.
Prin acelaşi text legal, sunt prevăzute şi terenurile pentru care nu se aplică H.G. nr. 834/1991 prin care aceste terenuri se numără şi cele care fac parte din domeniul public al statului, dar se aplică terenurilor din domeniul privat al statului.
În speţă, nu s-a clarificat situaţia juridică asupra terenului, dacă face parte din domeniul public sau privat al statului dar nici în ce măsură sunt aplicabile prevederile legale invocate de către reclamant respectiv art. 166 din Legea nr. 84/1995 modificat prin O.U.G. nr. 300/2000 în condiţiile în care certificatul a cărui anulare se solicită a fost emis la data de 30 octombrie 1995.
Nu s-a verificat nici dacă a fost respectată procedura de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate astfel cum a fost stabilită prin criteriile 2665/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor deţinute de către societăţile cu capital de stat şi calitatea lor de norme de aplicare pentru H.G. nr. 834/1991 publicat în M. Of. nr. 54 din 31 martie 1992.
Pentru toate aceste considerente recursul pârâtului Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri apare ca fiind fondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 314 din acelaşi cod instanţa va casa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea completării probatoriului în sensul arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta SC „P.” SA, prin administrator judiciar Manager CM IPURL împotriva Sentinţei nr. 148/2012 din 23 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei) împotriva Sentinţei nr. 148/2012 din 23 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6852/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6795/2013. Contencios → |
|---|
