ICCJ. Decizia nr. 1955/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1955/2004
Dosar nr. 3878/2003
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SNP P.M. SA sucursala Timiş a chemat în judecată pe pârâtele, SNTFM C.F.R.M. SA Bucureşti, sucursala Timişoara, SC P.S. SA Piteşti, SNP P.M. SA A.M. Piteşti, solicitând obligarea părţii ce va fi găsită în culpă la plata sumei de 10.590.401 lei, reprezentând contravaloarea a 450 kg benzină fără plumb şi a cheltuielilor de judecată de 928.632 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 11 mai 2003, rafinăria A.M. Piteşti a expediat, pentru depozitul Peco din Deta, cazanul nr. 2763 încărcat cu 51.600 kg benzină fără plumb, însoţit de nota de greutate nr. 14964din 11 mai 2002 şi scrisoarea de trăsură nr. 0026056din 11 mai 2002.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că, la sosirea cazanului în staţia C.F.R. Stamora Moraviţa, s-a constatat că sigiliul nr. 63722 de la ventilul central este rupt, s-a resigilat cu sigiliul nr. 44531 al staţiei Stamora Moraviţa, iar apoi s-a îndrumat spre destinaţie, unde s-a constatat lipsa cantităţii de 450 kg benzină fără plumb în valoare de 10.590.401 lei.
Prin sentinţa nr. 2643 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timişoara, la plata sumelor de 10590.401 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 450 kg benzină fără precedent constatată lipsă la destinaţie, 928.632 lei cheltuieli de judecată, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC P.S. SA Ploieşti.
Instanţa a reţinut că, în baza relaţiilor comerciale dintre părţi, rafinăria A.M. Piteşti a expediat la data de 11 mai 2002, pentru depozitul Peco din Deta, cazanul nr. 2763 încărcat cu 51.600 kg benzină fără plumb, însoţit de nota de greutate nr. 14964din 11 mai 2002 şi scrisoarea de trăsură nr. 0026056 din 11 mai 2002.
Având în vedere că vagonul a fost preluat de cărăuş fără nereguli comerciale sau obiecţiuni, se prezumă că neregulile constatate au apărut pe timpul transportului, când vagonul se află în paza juridică a cărăuşului.
Cererea reconvenţională formulată de pârâta SC P.S. SA Ploieşti a fost respinsă, ca inadmisibilă, faţă de pârâtele SNTFM C.F.R.M. SA , sucursala Timişoara şi SNP P.M., sucursala A.M., având în vedere dispoziţiile art. 119 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul poate formula o cerere reconvenţională, dacă are pretenţii proprii în legătură cu cererea reclamantului, iar nu pretenţii faţă de ceilalţi pârâţi.
Faţă de reclamantă, cererea reconvenţională a fost respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere nota de conciliere la contractul nr. 2/2003, încheiat între SNP P.M. SA Bucureşti şi SC P.S. SA Ploieşti, în care sa prevăzut că SC P.S. SA acceptă refuzul de plată în cazul lipsurilor cantitative constatate la destinaţie, în cazurile în care se constată urme de violare a sigiliilor sau scurgeri de produs din vagon.
Pârâtele, SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timişoara şi SC P.S. SA Ploieşti au declarat apel, împotriva sentinţei nr. 2643 din 4 septembrie 2003, a Tribunalului Prahova.
În apelul său, pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timişoara, a arătat că numai sigiliul cu nr. 63222 era rupt, că, în procesul verbal de constatare nr. 1/2002, se menţionează că vagonul nu prezintă scurgeri din conţinut, lipsa de 450 kg benzină se încadrează în toleranţa admisă de 2% pentru mărfurile lichide, şi că despăgubirea trebuia calculată după factură de cumpărare a mărfii.
Pârâta, SC P.S. SA Ploieşti a arătat că, între acţiunea principală formulată de SNP P.M. SA, sucursala Peco Timiş şi cererea reconvenţională, există o strânsă legătură, au ca izvor operaţiunea de transport produs petrolier.
Prin Decizia nr. 57 din 7 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtă.
Referitor la apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. SA, sucursala Timişoara, instanţa a reţinut că sigiliul cu nr. 63722 de la ventilul de control a fost găsit rupt în staţia de cale ferată Stamora Moraviţa, situaţie în care a fost resigilat cu sigiliul nr. 44531 al acestei staţii, deci sigiliile nu au fost intacte pe tot parcursul, s-a impus rezilierea vagonului, iar preţul curent al mărfii este compus din preţul de rafinare, T.V.A., accize şi taxa de drum.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta SC P.S. SA Ploieşti, instanţa a reţinut că cererea reconvenţională, având ca obiect plata sumei de 198.135 lei, tarife de transport, şi 200.000 lei, cheltuieli de judecată, nu are legătură cu suma de 10.590.401 lei pretinsă de reclamantă cu titlu de daune.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti au declarat recurs pârâtele, SC P.S. SA Ploieşti şi S.N.T.F.M. SA, sucursala Timişoara.
SC P.S. SA Ploieşti a criticat hotărârea sub aspectul respingerii reconvenţionale, solicitând modificarea în parte a deciziei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. pen.
Recursul, declarat de SC P.S. SA Ploieşti, este insuficient timbrat cu 8.500 lei taxă judiciară de timbru, pentru care, pârâta a fost înştiinţată, prin citaţia primită la data de 23 aprilie 2004.
În consecinţă, se va face aplicarea prevederilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, în temeiul cărora, dacă taxa de timbru se plăteşte anticipat sau până la termenul stabilit, neîndeplinirea acestei obligaţii legale se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
Cum, pârâta SC P.S. SA Ploieşti nu a dat curs obligaţiei de a timbra recursul cu 8.500 lei taxă judiciară de timbru, recursul va fi anulat ca insuficient timbrat.
Pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timişoara, a solicitat casarea deciziei şi respingerea acţiunii reclamantei, susţinând că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece sigiliile cu nr. 63725 şi 63728 aplicate la fluturii laterali erau intacte, corect aplicate şi asigurau integritatea mărfii din vagon, iar în procesul verbal nr. 1/2002 încheiat în staţia de destinaţie există menţiunea „fără scurgeri din conţinut", şi că minusul de 450 kg benzină se încadrează în toleranţa de 2% din masa admisă pentru mărfurile lichide, iar despăgubirea trebuie calculată după factura de cumpărare a mărfii şi conform avizului de însoţire a mărfii nr. 0256269 din 11 mai 2002, fără să includă T.V.A., accize, taxa de timbru.
Recursul pârâtei S.N.T.F.M. SA, sucursala Timişoara, este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cazanul nr. 2763, încărcat cu 51.600 kg benzină fără plumb, însoţit de nota de greutate nr. 14964 din 11 mai 2002 şi scrisoarea de trăsură nr. 002.6056 din 11 mai 2002, a sosit în staţia C.F.R. Stamora Moraviţa, cu eveniment C.F.R., şi anume sigiliul nr. 63722 de la ventilul central era rupt şi a fost aplicat sigiliul nr. 44531 al acestei staţii.
Din procesul verbal de constatare nr. 1/2002, rezultă că s-a constatat minus cantitatea de 450 kg benzină, faţă de cea înscrisă în documentul de transport. Având în vedere că vagonul a fost luat în primire de cărăuş în stare bună, fără obiecţiuni, faţă de prevederile art. 82.1 din regulamentul de transport pe C.F.R., aprobat prin OG nr. 41/1997, potrivit cărora calea ferată, care a primit la transport marfa cu scrisoare de trăsură, este răspunzătoare de executarea transportului şi integritatea mărfii, rezultă culpa pârâtei SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timişoara, pentru paguba produsă.
Între sucursalele Peco nu are loc o livrare de produse, ci un transfer de bunuri pentru care nu se emite factură, ci numai aviz de expediţie însoţit de o notă de debitare-creditare.
Pentru marfa constatată lipsă la destinaţie, daunele se calculează conform art. 85.2 teza a II-a din regulamentul de transport C.F., după preţul curent al mărfii, excluzând alte daune interese.
Pe de altă parte, pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timişoara, nu poate invoca lipsa răspunderii, în temeiul art. 83.9.1 din acelaşi Regulament, în sensul că minusul constatat se încadrează în toleranţa de 2% admisă pentru mărfurile lichide, deoarece împrejurările de fapt nu justifică toleranţa, şi anume, în procesul verbal nr. 1/2002, se menţionează „fără scurgeri din conţinut", iar sigiliul nr. 63722 de la ventilul central era rupt.
Prejudiciul este de 10.590.401 lei şi a fost calculat în funcţie de preţul curent, care este format din preţul de rafinărie la care se adaugă T.V.A., accize şi taxa de drum, ce reprezintă obligaţii legale datorate bugetului de stat.
Faţă de cele de mai sus, criticile formulate de pârâta SNTFM C.F.R.M., sucursala Timişoara, nu pot fi reţinute.
În concluzie, recursul declarat de pârâta SC P.S. SA Ploieşti va fi anulat, ca insuficient timbrat, iar recursul, declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timişoara, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta SC P.S. SA Ploieşti, şi respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Timişoara, împotriva deciziei nr. 57 din 7 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1966/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 432/2004. Comercial → |
|---|
