ICCJ. Decizia nr. 4275/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4275/2004
Dosar nr. 8422/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 8 august 2002, sub nr. 14493, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.G., solicitând obligarea acestuia la executarea obligaţiei asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. B 083 din 15 octombrie 1999 la cap. 8, pct. 8.7 lit. c) respectiv asigurarea plăţii datoriilor SC G. SA către F.P.S. şi anume sumele de 359.639 lei dividende pentru anul 1993 şi 20.307.241 lei daune interese moratorii calculate pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate F.P.S. pentru anul 1995, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere.
Prin sentinţa comercială nr. 14937 din 24 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât şi a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a apreciat că acţiunea nu este prescrisă în raport de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. B 083 din 15 octombrie 1999 şi prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fond, tribunalul a constatat că în contract nu s-au prevăzut expres sumele pretinse, iar reclamanta nu poate pretinde decât sumele legal datorate şi, nu prescrise la data încheierii contractului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen şi motivat A.P.A.P.S., criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei apelate.
Prin Decizia comercială nr. 134 din 15 aprilie 2004. Curtea de Apel Bucureşti a respins. ca nefondat. apelul declarat de A.P.A.P.S.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi schimbarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului său recurenta face trimitere la prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., dar nu indică mijlocul de probă sau dovada administrată, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, asupra cărora instanţa nu s-ar fi pronunţat ci se mulţumeşte să invoce „interpretarea eronată a materialului probator". Ca atare instanţa de recurs nu are cum să analizeze acest aspect ce priveşte aprecierea probelor, respectiv netemeinicia hotărârii.
Un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită de către instanţe a art. 969 C. civ., în sensul că pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei sale asumată prin contractul dintre părţi, aceea de a fi determinat societatea privatizată să efectueze plata daunelor datorate reclamantei şi aceasta reprezintă ipse facto culpa acestuia în ce priveşte executarea întocmai şi cu bună credinţă a clauzelor contractuale.
Examinând recursul reclamantei prin prisma acestui din urmă motiv invocat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, instanţele făcând o corectă aplicare a legii.
Astfel, în mod corect obligaţia asumată de pârât prin contract se referă la „datoriile societăţii", sintagmă ce presupune obligaţiile perfecte, ce pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită şi nu la obligaţii prescrise.
Mai mult obligaţia asumată de pârât nu este o obligaţie de rezultat ci una de diligenţă, iar sarcina de a dovedi neîndeplinirea acestei obligaţii revenea reclamantei care însă nu a făcut această dovadă. Reclamanta s-a mulţumit să afirme că neîndeplinirea obligaţiei de către pârât rezultă din faptul neachitării datoriilor de către societatea privatizată, ignorând caracterul obligaţiei de obligaţie de diligenţă.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 134 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4424/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4003/2004. Comercial → |
|---|
