ICCJ. Decizia nr. 5051/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5051/2004
Dosar nr. 2488/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6361/ COM din 18 septembrie 2003, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtele SC O.T. SA şi SC R. SA şi ca urmare a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Timiş faţă de cele două pârâte.
Pe fond a admis acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Timiş, în contradictoriu cu pârâta C.F.R. M. SA sucursala Timişoara şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.772.399 lei, cu titlu de despăgubiri cu 1.529.192 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de către pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 8/ COM din 15 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, ambele instanţe au reţinut în esenţă, că, răspunzătoare pentru cantitatea de 878 kg motorină constatată lipsă la destinaţie la vagonul cu terminaţia 1565, prin procesul verbal nr. 36 din 54 din 25 martie 2002, este pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, care în calitate de cărăuş, a preluat marfa de la expeditor fără obiecţiuni şi cu toate acestea, pe parcurs, s-a constatat că două sigilii nu au fost aplicate instrucţional fiind înlocuite, ceea ce demonstrează culpa pârâtei în legătură cu marfa constatată lipsă şi cum aceasta nu a putut răsturna prezumţia de culpă care este instituită în sarcina cărăuşului, conform art. 83.3 din R.T. C.F.R./1997 a fost antrenată răspunderea acesteia pentru daunele solicitate prin acţiune.
De asemenea instanţele au înlăturat susţinerile pârâtei în sensul că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 83.1 din regulamentul menţionat, cu motivarea că, chiar dacă lipsurile constatate se încadrează în toleranţa de 2%, această împrejurare nu poate conduce la concluzia că transportatorul poate fi exonerat de răspundere în cazul existenţei unui eveniment pe parcurs, din moment ce pierderea nu rezultă din cauze care să justifice aplicarea toleranţei.
În ceea ce priveşte întinderea răspunderii pârâtei, instanţele au reţinut că potrivit art. 85.2 din R.T. pe C.F.R./1997, în caz de pierdere a mărfii, calea ferată trebuie să plătească excluzând alte daune interese, o despăgubire calculată după factură sau după preţul curent al mărfii şi că faţă de precizările transmise de Ministerul Finanţelor Publice prin adresa nr. 460689/27 iulie 2001 şi cele conţinute în adresa nr. 198605 din 21 decembrie 2000, emisă de Administraţia Financiară a Municipiului Timişoara, în preţul curent al mărfii se includ şi accizele, taxa de drum şi T.V.A., potrivit actelor normative care stabilesc momentul de la care se datorează aceste taxe.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, invocând ca motiv de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că numai printr-o interpretare eronată a probelor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa de apel a menţinut sentinţa primei instanţe de admitere a acţiunii, deoarece vagonul a ajuns la destinaţie cu sigiliile corect aplicate de predător şi nu a prezentat urme de scurgeri din conţinut, astfel că, dacă totuşi pe parcurs s-a constatat că sigiliul a fost aplicat formal la unul dintre fluturaşii domei, această împrejurare nu demonstrează (atâta timp cât sigiliul a fost aplicat de predător, căruia îi revine răspunderea în legătură cu acest aspect) culpa cărăuşului, din moment ce celelalte sigilii au fot corect aplicate şi asigurau integritatea mărfii, aceasta în afara faptului că în condiţiile speţei nu erau aplicabile dispoziţiile art. 66.3 şi art. 66.5 din R.T. pe C.F.R./1997, aşa cum a reţinut greşit instanţa de apel, care îndreptăţesc pe cărăuş să refuze primirea mărfii la transport, în cazul în care sigiliile sunt deteriorate sau defectuos aplicate.
De asemenea se mai susţine că instanţele au angajat răspunderea pârâtei cu încălcarea dispoziţiilor art. 83.9.1 din R.T. C.F.R., aprobat prin OG nr. 41/1997, întrucât minusul de 878 kg motorină se încadra în toleranţa de 2% din masă, admisă pentru mărfurile lichide sau predate la transport în stare umedă.
În sfârşit, mai susţine pârâta că şi sub aspectul întinderii prejudiciului, soluţiile pronunţate în cauză sunt criticabile în contextul în care nici la reclamaţia administrativă şi nici ulterior la acţiune, reclamanta nu a anexat dovezi care să ateste temeinicia pretenţiilor sale, astfel cum au fost formulate prin cerere.
În consecinţă, pârâta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului şi schimbare în tot a sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Timiş, confirmă că ulterior promovării recursului, pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara i-a achitat integral debitul, inclusiv cheltuielile de judecată, solicitând în această situaţie, respingerea recursului declarat în cauză ca rămas fără obiect.
Faţă de această declaraţie a intimatei reclamante se reţine că prin plata efectuată, recurenta pârâtă şi-a recunoscut implicit culpa în legătură cu marfa constatată lipsă la destinaţie, astfel că motivele de recurs prin care aceasta a criticat Decizia instanţei de apel sub aspectul menţinerii sentinţei primei instanţe, prin care a fost obligată la plata sumei de 13.772.394 lei cu titlu de despăgubiri, sunt pur formale şi ca atare, este de prisos a mai fi examinate.
Aşa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva deciziei nr. 8/ COM din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2004.
| ← Autorizaţii speciale de transport. Tranşe de plată. Rest de... | ICCJ. Decizia nr. 4492/2004. Comercial → |
|---|
