ICCJ. Decizia nr. 615/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 6695/2003 SC U. SA Iași a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC C. SA Vaslui să fie obligată pârâta la plata sumei de 5.574.435.425 lei reprezentând contravaloare a 170.045 kg semințe floarea soarelui și penalități de întârziere pe perioada 5 martie 2002 - 15 octombrie 2002.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 2726/ E din 11 noiembrie 2003, a respins acțiunea reținând că fiind vorba de obiecte de gen e posibilă restituirea în natură.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 63 din 23 martie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 5.574.435.425 lei reprezentând contravaloare a 170.045 kg semințe floarea soarelui și penalități, cu 125.859.027 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut din actele dosarului că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale constând în nelivrarea la termenele stabilite a mărfii depozitate, a refuzat restituirea unei cantități de 170 t semințe floarea soarelui invocând o datorie nedovedită a reclamantei.
SC C. SA Vaslui a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs instanța la pronunțarea soluției nu a ținut seama de dovezi ce erau hotărâtoare pentru rezolvarea cauzei, respectiv cele referitoare la restituirea integrală a mărfii primită în depozit, a interpretat greșit datele contractului încheiat între părți.
Recursul s-a respins ca nefondat:
între părți la data de 4 septembrie 2001 s-a încheiat contractul nr. 1694 de depozit și prestări de servicii, în baza căruia pârâta se obliga la depozitarea, uscarea și aerarea cantității de 3.000 t semințe de floarea soarelui. Marfa respectivă trebuia să fie returnată reclamantei până la data de 4 martie 2002, contractul fiind încheiat pe o perioadă de șase luni.
Prin adresa nr. 9 din 6 ianuarie 2003, emanând de la pârâtă, aceasta recunoaște că nu a returnat reclamantei cantitatea de 302 t semințe floarea-soarelui, recunoaștere făcută și prin întâmpinare.
Ținând seama de aceste probe și clauzele contractului corect a fost admis apelul. Completarea probatoriilor față de recunoașterile pârâtei și actele din care rezultă că reclamanta a solicitat într-adevăr în repetate rânduri restituirea integrală a cantității de semințe depozitate, nefiind necesară și utilă cauzei.
Pentru motivele arătate, s-a respins, ca nefondat, apelul, decizia pronunțată în cauză a fost legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 570/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 557/2005. Comercial → |
|---|
