ICCJ. Decizia nr. 1023/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1023/2006
Dosar nou nr. 10952/1/2005
Dosar vechi nr. 2642/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.B. prin P.G. a chemat în judecată pe pârâta SC O.E.O. SRL Bucureşti, pentru plata sumei de 41.821,58 dolari S.U.A. pretenţii aferente nerespectării contractului de asociere din 27 mai 1995, iar acţiunea sa a format obiectul dosarului nr. 8653/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin sentinţa acestui tribunal din 13 octombrie 2004 a fost admisă excepţia prescripţiei invocată din oficiu şi a fost respinsă acţiunea reclamantului pentru prescrierea dreptului material la acţiune.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că având în vedere data de 15 mai 2001 când reclamantul cunoştea atât autorul pagubei ce i s-a pricinuit cât şi întinderea acesteia, promovarea acţiunii sale la data de 31 iunie 2004 este tardivă în raport de dispoziţiile decretului nr. 167/1958.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 219 din 21 martie 2005, care a reţinut că la data introducerii acţiunii reclamantului termenul de prescripţie de 3 ani se împlinise deja.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut că în mod greşit apelul său a fost respins atâta vreme cât în cazul obligaţiilor succesive pentru fiecare debit nou creat în fiecare lună curge o prescripţie deosebită de la data la care obligaţia neexecutată devine scadentă.
Recursul reclamantului este nefondat.
În hotărârea recurată s-a reţinut corect încadrarea juridică a acţiunii reclamantei respectiv că este vorba de acţiune în răspundere delictuală. Aceasta presupune existenţa unei fapte ilicite care în speţă constă în ocuparea fără drept a spaţiului reclamantului, ceea ce i-a pricinuit acestuia un prejudiciu constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului pentru care părţile au încheiat contractul de asociere.
Dreptul la acţiunea în răspundere civilă se naşte o dată cu creanţa, dar exerciţiul său poate fi întârziat cât timp titularul nu cunoaşte prejudiciul şi persoana chemată a-l repara.
Sub acest aspect, corect instanţa de apel a menţinut cele reţinute de instanţa de fond respectiv că momentul cunoaşterii prejudiciului şi al autorului acestuia a fost data la 15 mai 2001, în raport de care, corect s-a considerat deja împlinit termenul de prescripţie la data introducerii acţiunii reclamantului.
În acest context, recursul reclamantului este nefondat şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei comerciale nr. 219 din 21 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1022/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1050/2006. Comercial → |
|---|
