ICCJ. Decizia nr. 1024/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1024/2006
Dosar nou nr. 11017/1/2005
Dosar vechi nr. 2659/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 21 octombrie 2004, reclamanta R.N.P.R. D.S. Suceava a chemat în judecată pârâta SC C.P. SRL Dorneşti, pentru obligarea la plata sumei de 1.348.632.323 lei, penalităţi pentru întârziere în decontarea a unui număr de 5 facturi emise în 2002 (iunie – octombrie 2002) şi 341.703.635 lei, a 4 facturi emise în 2003 (februarie – mai) pentru plata masei lemnoase pe picior livrate.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Ordonanţa nr. 34 din 14 ianuarie 2005 a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.690.335.958 lei, penalităţi de întârziere, cu 81.657.940, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut culpa pârâtei în achitarea cu întârziere a preţului produselor livrate, astfel că se datorează penalităţi contractuale.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei menţionate a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 42 din 25 mai 2005, hotărârea atacată fiind schimbată în tot, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 22.735.959 lei.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, că întârzierea în plata preţului s-a datorat imposibilităţii transmiterii materialului lemnos şi deci valorificării acestuia, întrucât zona de exploatare cât şi unicul pod de acces au fost afectate de ploi torenţiale, ce au distrus căile de acces, situaţie de forţă majoră. Ca urmare. M.A.A.P. a emis Ordinul nr. 635/2002, care prevede neaplicarea penalităţilor de întârziere în cazul în care masa lemnoasă provine din doborâturi de vânt, cum este cazul în speţă.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 4 ş 5 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- ordinul M.A.A.P. nr. 635/2002 nu este aplicabil în cauză şi pentru a face această dovadă ar fi trebuit să fie efectuată o expertiză de specialitate.
- aşa zisele calamităţi s-au produs după exploatarea masei lemnoase neachitate în termen, astfel că pârâta nu poate fi exonerată de răspundere.
- greşit instanţa de apel nu a admis cererea de restituire a taxei de timbru în plus achitată la instanţa de fond.
Recursul este nefondat.
Din probele depuse de pârâtă în apel, procesele verbale din 24 iulie 2002 şi 31 octombrie 2002 rezultă că în O.S.F. datorită calamităţilor naturale din luna iulie, august 2002, s-au blocat căile de acces pentru colectarea masei lemnoase propunându-se decalarea termenelor de exploatare pentru luna octombrie şi decembrie 2002.
Ca urmare, părţile contractante au încheiat actele adiţionale din 8 august 2000 şi 18 noiembrie 2002.
Prin încheierea acestor acte adiţionale, recurenta a recunoscut existenţa calamităţilor naturale, astfel că având în vedere şi prevederile art. 43 din contract, instanţa de apel a reţinut întemeiat că întârzierea în plata preţului materialului lemnos nu este imputabilă pârâtei, astfel că pretenţiile pentru penalităţi nu sunt întemeiate.
Pârâta beneficiară s-a încadrat şi în prevederile art. 34 alin. (3) din Ordinul M.A.A.P. nr. 635 din 23 decembrie 2002, potrivit cărora, pentru masa lemnoasă provenită din calamităţi naturale (doborâturi, alunecări de teren, etc.) nu se datorează penalităţi, dacă aceasta se exploatează până la data de 31 mai a anului următor.
Aşa fiind, criticile recurentei fiind nefondate, recursul urmează să fie respins, cu menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.
În ce priveşte nerestituirea de către curtea de apel a taxei de timbru în plus achitată la fond, criticile sunt nefondate întrucât cererea de restituire trebuia formulată la instanţa de fond unde s-a achitat taxa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. D.S. Suceava, împotriva deciziei nr. 42 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 927/2006. Comercial → |
|---|
