ICCJ. Decizia nr. 1159/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1159/2006
Dosar nr. 14684/2005
Dosar vechi nr. 3577/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 31 iulie 2003, reclamanta SC A.C. SA Otopeni a chemat-o în judecată pe pârâta R.A.A.P.S. şi a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să dispună ca pârâta să fie obligată să respecte prevederile cuprinse în protocolul de predare încheiat la data de 15 decembrie 1997, prin care aceasta a fost de acord, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, cu transformarea creanţei în acţiuni.
Prin sentinţa nr. 1166 din 10 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins excepţia necompetenţei materiale, a admis cererea formulată de reclamanta şi a obligat-o pe pârâtă să respecte prevederile cuprinse în protocolul încheiat la 15 decembrie 1997, referitor la transformarea creanţei în titluri de plasament.
Prin Decizia civilă nr. 303/ A din 20 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat hotărârea apelată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, reţinând că litigiul este de natură comercială.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a pronunţat sentinţa comercială nr. 11528 din 7 octombrie 2004, prin care a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să respecte prevederile cuprinse în protocolul încheiat la 15 decembrie 1997, referitor la transformarea creanţei în titluri de plasament.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin protocolul din 15 decembrie 1997 de predare a sucursalei A.C. către reclamantă, aceasta din urmă a preluat şi creanţele pe care sucursala le avea faţă de debitori la data comasării R.A.A.P.S. Bucureşti. Prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. 5146/2000, SC A.C. SA a fost obligată la plata sumei de 4.409.013.614 lei către pârâtă. Prin protocol s-a convenit ca datoria de 2.215.028.191 lei pe care reclamanta o avea faţă de pârâtă să fie stinsă în două modalităţi: fie prin vânzarea unei părţi din active, pârâta urmând să aibă prioritate la încasarea preţului, fie prin transformarea debitului în acţiuni.
Prin Decizia comercială nr. 503 din 27 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, obligând-o pe intimată să-i plătească apelantei suma de 25.000.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că chiar în situaţia în care s-ar aprecia că adresa emisă de către pârâtă ar reprezenta o ofertă prin exprimarea opţiunii acesteia de transformare a creanţei în acţiuni, în cauză nu s-a realizat acordul de voinţă al părţilor în acest sens şi, de asemenea, că reclamanta nu şi-a respectat obligaţia asumată prin protocol ca, în cazul în care va vinde o parte din active, pârâta să aibă prioritate la încasarea creanţei prevăzute în acesta.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, invocând dispoziţiile art. 969 C. civ. şi art. 304 pct. 5 teza 1 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe fond, menţinerea sentinţei pronunţate de tribunal.
Recurenta reclamantă susţine astfel că hotărârea instanţei de apel este criticabilă întrucât pârâta R.A.A.P.S. Bucureşti a acceptat prin adresă transformarea creanţei sale în acţiuni, aceasta fiind chiar o opţiune expresă, neechivocă, iar OUG nr. 30/1997 modificată prin Legea nr. 207/1997 nu are relevanţă în cauză; de asemenea, nici excepţia de neexecutare a protocolului intervenit între părţi la data de 15 decembrie 1997, invocată de către pârâta R.A.A.P.S., nu poate fi primită, deoarece SC A.C. SA s-a privatizat la 23 iulie 2002, când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acţiuni între A.D.S. şi A.F.E.O.P.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Temeiul de drept invocat de recurenta-reclamantă, respectiv dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., spre a critica pentru nelegalitate hotărârea curţii de apel, nu are corespondent în cele două motive de recurs formulate de reclamantă, care vor fi totuşi examinate, după cum urmează:
În ce priveşte primul motiv de recurs, se reţine că nu poate fi primită critica pe care o exprimă, întrucât instanţa de apel a apreciat corect că chiar dacă ar fi existat o ofertă din partea pârâtei, în sensul manifestării opţiunii acesteia de transformare a creanţei în acţiuni, acordul de voinţă al părţilor în acest sens nu s-a realizat.
Mai mult, din actele dosarului, rezultă că ulterior finalizării privatizării şi obţinerii titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5501 din 29 iunie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, pârâta, care a respectat prevederile protocolului, şi-a exprimat refuzul privind transformarea debitului în acţiuni.
În ce priveşte neaplicarea în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 207/1997, de aprobare a OUG nr. 30/1997, critica este inoperantă, având în vedere că nici instanţa de apel nu a reţinut că ar fi aplicabile în speţă aceste dispoziţii legale.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, potrivit căruia greşit s-a reţinut excepţia de neexecutare a protocolului, în sarcina reclamantei, se constată că şi acesta este nefondat, deoarece în considerentele sentinţei civile nr. 5146 din 29 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, ce constituie titlu executoriu, s-a stabilit neîndeplinirea obligaţiilor ce-i reveneau reclamantei faţă de pârâtă conform protocolului încheiat între părţi.
În consecinţă, reţinându-se că reclamanta nu a exprimat în recurs nici un motiv, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, respingându-se, ca nefondat, recursul declarat în cauză de reclamanta SC A.C. SA Otopeni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Otopeni, împotriva deciziei nr. 503 din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1162/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1097/2006. Comercial → |
|---|
