ICCJ. Decizia nr. 1943/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1943/2006
Dosar nr. 17351/1/2005
Dosar vechi nr. 4315/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 632 din 2 martie 2005 Tribunalul Caraş Severin a respins acţiunea reclamantei S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva pârâtei SC U.C.M.R. SA Reşiţa şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 89.250.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu există nici un motiv de nulitate absolută a hotărârii, nefiind încălcate dispoziţiile legale cuprinse în art. 117 alin. (3), (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 236 alin. (3) din Legea nr. nr. 297/2004 şi art. 970 C. civ.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că majorarea capitalului social astfel cum a fost prevăzută în actul constitutiv al societăţii pârâte este posibilă şi s-a realizat cu respectarea normelor legale în materie.
Apelul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 137 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că luarea deciziei de majorare a capitalului social de consiliul de administraţie al SC U.C.M.R. SA în exercitarea atribuţiei delegate prin actul constitutiv, a fost precedată de ţinerea unei adunări generale extraordinare a acţionarilor din data de 14 octombrie 2004 care a stabilit printre altele, nivelul maxim până la care se majorează capitalul social, durata maximă pe care se poate realiza majorarea şi procedeul de realizare a majorării capitalului social; că prevederile art. 236 alin. (3) C. proc. civ., nu fac referire la formalităţile care trebuie îndeplinite pentru convocarea consiliului de administraţie.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că majorarea capitalului social a avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale, neexistând norme juridice prohibitive care să îngrădească derularea în paralel, în cadrul unei societăţi comerciale, atât a unei operaţiuni reducere de capital social, cât şi a unei operaţiuni de majorare de capital social de natura celor realizate la SC U.C.M.R. SA.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată s-a reţinut că just au fost acordate toate sumele avansate în vederea realizării judecăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad invocând în condiţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. nelegalitatea soluţiei.
În motivarea recursului reclamanta a susţinut în esenţă, că în mod nelegal instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată, apreciind greşit că în speţă nu trebuie aplicate prevederile legale referitoare la formalităţile de convocare, singura interpretare posibilă şi legală a textului art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 putându-se face numai în corelare cu art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Pe fondul cauzei s-a susţinut că instanţa de apel trebuia să constate ilegalitatea operaţiunii de majorare a capitalului social întrucât această operaţiune s-a desfăşurat în paralel cu o operaţiune de diminuare a capitalului social, ce a făcut ca aportul în numerar să fie adus la un capital social incert şi să opereze cu două valori nominale pentru aceeaşi acţiune de 1000 lei şi 25.000 lei cu încălcarea prevederilor art. 212 coroborat cu cele ale art. 8 lit. d) şi f) din Legea nr. 31/1990; că desfăşurarea în paralel a acestor operaţiuni nu poate fi calificată decât ca un abuz de drept al pârâtei-intimate; că deşi s-a solicitat să se constate că onorariul avocaţial se impune a fi diminuat deoarece întâmpinarea intimatei nu era semnată de avocat, iar aceasta s-a prezentat numai la 2 termene, prima instanţă a omis să reţină în motivare şi aceste aspecte, iar instanţa de apel nu le-a sancţionat şi că instanţa de fond a acordat cheltuieli de judecată în baza unui înscris nou, depus tardiv în instanţă de către intimată.
La data de 29 martie 2006 intimata SC U.C.M.R. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este incident în cauză întrucât instanţa de apel a aplicat corect legea. Interpretând dispoziţiile art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată coroborate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată instanţa de apel a reţinut corect că formalităţile prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată nu sunt obligatorii şi pentru convocarea consiliului de administraţie.
Dispoziţiile art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată nu fac nici o referire la formalităţile ce trebuie îndeplinite pentru convocarea consiliului de administraţie, aceste dispoziţii vizând respectarea anumitor formalităţi de publicitate numai în ceea ce priveşte hotărârile adoptate de consiliul de administraţie şi ca atare acestea urmează a se aplica numai la situaţiile expres prevăzute în conţinutul lor, iar nu şi la alte situaţii.
În cauză au fost respectate toate formalităţile necesare pentru asigurarea publicităţii hotărârii luată de consiliul de administraţie din 9 noiembrie 2004, astfel cum sunt prevăzute de art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Nu sunt fondate nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce privesc fondul hotărârii atacate.
În mod întemeiat instanţa de apel a reţinut că majorarea capitalului social a avut loc cu respectarea prevederilor legale în materie cuprinse în Legea nr. 31/1990 şi în Legea nr. 297/2004.
La data de 9 noiembrie 2004 când consiliul de administraţie al SC U.C.M.R. SA a aprobat majorarea de principiu a capitalului social s-a luat legal în considerare situaţia juridică a societăţii în momentul respectiv (hotărârea consiliului de administraţie din 23 septembrie 2004 nefiind operantă nu producea nici un efect) precum şi valoarea nominală a fiecărei acţiuni la acel moment, respectiv 25.000 lei fiecare acţiune.
În aceste condiţii capitalul social la data adoptării era cert fiind cel înregistrat în evidenţe, actul constitutiv, situaţiile financiare ale societăţii şi registrul comerţului, respectiv 169.560.525.000 lei, încât critica nu poate fi primită.
Faptul că s-a desfăşurat în paralel operaţiunea de reducere a capitalului social şi de majorare a acestuia nu este de natură a demonstra abuzul de drept al pârâtei intimate, atâta timp cât nu există norme juridice care să interzică sau să îngrădească derularea în paralel, în cadrul unei societăţi comerciale a operaţiunilor de natura celor realizate la SC U.C.M.R. SA, iar recurenta deşi a avut ocazia să-şi păstreze cota de capital social deţinută prin exercitarea dreptului de preferinţă la subscrierea de noi acţiuni în cadrul operaţiunii de majorare de capital ce era impusă prin contractul de privatizare a societăţii pârâte, nu a înţeles să facă acest lucru prin valorificarea acestui drept.
Instanţa de fond când s-a pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâta la suma totală solicitată de pârâtă a avut în vedere şi prevederile invocate de reclamantă, cărora nu le-a dat eficienţă.
Restul criticilor în sensul că onorariul avocatului se impunea diminuat deoarece întâmpinarea nu era semnată de avocat, iar acesta s-a prezentat numai la 2 termene de judecată, precum şi faptul că aceste cheltuieli de judecată s-au acordat în baza unui înscris nou, ţin de aprecierea probelor încât nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Nu se constată nici existenţa necesare cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât motivarea este clară, precisă şi în concordanţă cu probele administrate, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată că acesta nu are corespondenţă în dezvoltarea în fapt a criticii invocate pentru a face posibil controlul judiciar.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva deciziei nr. 137 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1988/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2200/2006. Comercial → |
|---|
