ICCJ. Decizia nr. 2625/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2625/2006
Dosar nr. 7139/1/2006
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 21 februarie 2005, reclamanta, SC R.T.I. SRL Bucureşti a chemat în judecată SC R. SA Arad pentru obligarea la restituirea componentelor provenite din exploatarea activului A. SA Arad sau la plata contravalorii în cuantum de 600.000 dolari S.U.A., cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a invocat contractele de vânzare-cumpărare din 10 februarie 2000, prin care a cumpărat activul A. SA Arad. Pârâta, în complicitate cu vânzătoarea, SC S.P. a exploatat şi a înstrăinat însemnate cantităţi de fier din activul A. SA Arad, în valoare de 600.000 dolari S.U.A., astfel că a cerut obligarea pârâtei la restituirea componentelor sau plata acestora.
Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 628 din 17 mai 2005, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada posesiei asupra bunurilor revendicate, conform art. 1909 C. civ., pe temeiul căruia şi-a formulat acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel la 21 iulie 2005.
Prin Decizia nr. 66 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul ca tardiv, fiind respinsă cererea de repunere în termen formulată de apelanta reclamantă.
S-a reţinut nerespectarea termenului de apel de 15 zile, hotărârea atacată fiind comunicată la 23 iunie 2005, iar apelul a fost depus la poştă la 21 iulie 2005.
Cererea de repunere în termen formulată de apelantă a fost respinsă, pe motiv că dovezile depuse, adeverinţa medicală, atestă că, la data de 27 iunie 2005, administratorul apelantei a fost diagnosticat cu hernie de disc lombară şi s-a recomandat repaos la pat timp de 30 zile, însă sentinţa fiind comunicată la 23 iunie 2005, a avut timp să declare apelul.
Că, este culpa apelantei de a nu fi asigurat prezenţa unor persoane la sediul firmei care să primească corespondenţa.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a criticat respingerea cererii de repunere în termenul de apel, în temeiul art. 103 C. proc. civ., întrucât, în adevăr, s-a comunicat hotărârea primei instanţe la 23 iunie 2005, prin afişare, însă, aşa cum rezultă din adeverinţa medicală, diagnosticarea administratorului cu hernie de disc şi repaosul de 30 zile a intervenit anterior, la 20 iunie 2005, deci a fost imposibil să ia cunoştinţă de hotărârea primei instanţe în termenul legal de apel.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În examinarea recursului se reţin următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanta nu a respectat termenul de apel de 15 zile, prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., întrucât faţă de data comunicării sentinţei tribunalului, 23 iunie 2005, a declarat apelul la 21 iulie 2005.
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus devoinţa ei.
În speţă, apelanta a cerut repunerea în termenul de apel, invocând o situaţie mai presus de voinţa sa, şi anume, că administratorul societăţii, fiind imobilizat la pat timp de 30 zile, începând cu 20 iunie 2005, nu a putut să ia cunoştinţă de sentinţa instanţei de fond, comunicată la 23 iunie 2005, prin afişare şi nici să declare apel în termen.
Se reţine că respingerea cererii de repunere în termenul de apel este criticabilă.
Dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., sus citat, prevăd că partea trebuie să dovedească faptul că a fost împiedicată să-şi exercite dreptul printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, dar, din modul de redactare, rezultă că această împrejurare nu are caracter insurmontabil, de neînlăturat, condiţie cerută în cazul forţei majore.
În speţă, pentru stabilirea adevărului şi pronunţarea unor hotărâri temeinice şi legale, se impunea admiterea cererii de repunere în termen, apelanta făcând dovada, cu adeverinţa medicală, că de la 20 iunie 2005, iar nu 27 iunie 2005 cum reţine instanţa de apel, administratorul a fost mobilizat la pat timp de 30 zile, astfel că, la data comunicării sentinţei tribunalului, 23 iunie 2005 s-a aflat în această împrejurare, care a determinat depăşirea termenului de 15 zile, apelul fiind depus la 21 iulie 2005, cu respectarea termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării, prevăzut de art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, recursul urmează să fie admis iar Decizia atacată va fi modificată în sensul admiterii cererii reclamantei de repunere în termenul de apel şi trimiterea cauzei la aceiaşi instanţă pentru rejudecarea apelului împotriva sentinţei Tribunalului Arad nr. 628 din 10 mai 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL Bucureşti împotriva civile deciziei civile nr. 66 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite cererea de repunere în termen şi trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel spre rejudecarea apelului reclamantei împotriva sentinţei nr. 628 din 10 mai 2005 a Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2296/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2615/2006. Comercial → |
|---|
