ICCJ. Decizia nr. 3025/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr. 3025/2006
Dosar nr. 8735/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4654 din 12 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâta R.A.M. Buzău împotriva deciziei nr. 792 din 11 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
S-a considerat de instanţa de recurs că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a reclamantei, invocată de pârâtă, aceasta susţinând că sucursala societăţii nu are personalitate juridică.
Prin sentinţa nr. 550 din 25 mai 2004, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E. SA – SD MUNTENIA Buzău, în contradictoriu cu pârâta R.A.M. Buzău şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 2.453.817.054 lei reprezentând penalităţi de întârziere la plată a facturilor de energie electrică, precum şi suma de 52.583.171 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de a achita la termenul scadent facturile emise de reclamantă, privind consumul de energie electrică, situaţie ce a condus la calcularea penalităţilor de întârziere, potrivit clauzei penale inserate în contractul de furnizare energie electrică.
Cu privire la susţinerea pârâtei, în sensul că beneficiază de scutire de plata penalităţilor de întârziere, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 57/2002, instanţa a reţinut că apărarea pârâtei este nefondată, întrucât aceasta nu a respectat procedura instituită de acest act normativ, pentru a beneficia de exonerarea plăţii penalităţilor.
Prin Decizia nr. 100 din 10 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocate de apelanta R.A.M. Buzău şi a respins, ca nefondat, apelul pârâtei împotriva sentinţei tribunalului.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei că, este adevărat că reclamanta este o filială a SC E. SA, dar capacitatea de folosinţă şi implicit capacitatea procesuală activă sau pasivă se nasc din momentul înscrierii acesteia la Oficiul Registrului Comerţului, iar filiala are mandatul societăţii mamă, prin statutul de organizare şi funcţionare de a o reprezenta în calitate de reclamantă în litigiile apărute cu diverşi beneficiari ai energiei electrice livrate, având o capacitate procesuală restrânsă în temeiul art. 34 din Decretul nr. 31/1954.
Pe fondul cauzei, a reţinut că apelanta-pârâtă nu a respectat procedura instituită de OUG nr. 57/2002, pentru a beneficia de înlesnirile prevăzute de acest act normativ, aşa cum în mod corect şi just a reţinut şi prima instanţă.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta RAM Buzău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi retrimiterea cauzei la curtea de apel, deoarece nu s-a pronunţat în mod expres în dispozitiv pe respingerea excepţiei lipsei capacităţii procesuale active a reclamantei, ci pe lipsa excepţiei calităţii procesuale active; totodată, susţine recurenta, motivarea respingerii excepţiei este contradictorie.
În cazul reţinerii pe fond a cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenta solicită admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale active a reclamantei, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantei pentru motivele expuse în recursul anterior.
A invocat astfel dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., şi a menţionat că a respectat OUG nr. 57/2002, reclamanta fiind aceea care a refuzat constant să aplice procedura prevăzută de această ordonanţă, invocând în susţinerea afirmaţiilor sale şi hotărârea nr. 1261/2004 a Tribunalului Buzău.
A mai arătat că în mod greşit nu au fost aplicate dispoziţiile art. 1 alin. (4) din OG nr. 37/2004, care erau imperative şi potrivit cărora, dacă la data de 30 iunie 2004 ar fi achitat debitul restant, trebuia scutită în întregime de penalităţi şi, de asemenea, că a fost ignorat Ordinul comun M.I.R. M.A.P. şi A.P.A.P.S. nr. 400/293/111/2002.
Recursul nu este fondat.
Prima critică formulată de recurentă, în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, invocate de pârâtă, nu este întemeiată şi va fi respinsă în consecinţă, deoarece capacitatea de folosinţă a persoanei juridice constă în aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar instanţa a reţinut corect în această privinţă că, acesteia (capacităţii de folosinţă a unei persoane) îi corespunde capacitatea procesuală a persoanei juridice.
În speţă, reclamanta, fiind o filială a SC E. SA, capacitatea de folosinţă şi implicit capacitatea procesuală activă sau pasivă se nasc din momentul înscrierii acesteia la Registrul Comerţului.
Or, intimata-reclamantă are capacitate de folosinţă şi dreptul de a formula acţiuni în instanţă, prin competenţele date de Consiliul de Administraţie al SC E. SA, conform anexei 4 a cererii de înmatriculare la registrul comerţului a S.D.F.E.E. Buzău.
În ce priveşte critica formulată pe fondul cauzei, se constată că nici aceasta nu este întemeiată şi va fi, de asemenea, respinsă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din OUG nr. 37/2004, beneficiază de anularea penalităţilor de întârziere persoanele juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligaţii curente şi restante pentru consumul de energie electrică, termică, apă şi gaze naturale până la 30 iunie 2004.
În speţă, se reţine însă că recurenta-pârâtă, la data judecării cauzei nu îndeplinea condiţiile cerute de OUG nr. 57/2002, iar prevederile OUG nr. 37/2004, nu-i erau aplicabile, întrucât la data de 30 iunie 2004 avea debite faţă de SC E. SA, reprezentând energie electrică restantă.
Astfel fiind, având în vedere că recurenta-pârâtă nu a formulat în recurs nicio critică, care în condiţiile art. 304 C. proc. civ., să conducă la desfiinţarea hotărârilor pronunţate în cauză, acestea vor fi menţinute şi se va respinge recursul declarat de pârâta R.A.M. Buzău, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.A.M. BUZĂU, împotriva deciziei nr. 100 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3026/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2066/2006. Comercial → |
|---|
