ICCJ. Decizia nr. 632/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.632/2006
Dosar nou nr. 12238/1/2005
Dosar vechi nr. 2964/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1992/2002 reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta SC C.M. SRL solicitând restituirea sumei de 11.249.241 lei cu dobânzile aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 496 din 10 aprilie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 13208 din 24 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a fost anulată acţiunea reclamantului ca netimbrată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile legale în materie.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 13208 din 24 octombrie 2003 a declarat apel C.C. arătând că aceasta trebuia să-i fie comunicată la domiciliul ales la avocat, solicitând astfel repunerea în termenul de formulare a apelului.
Prin serviciul registratură apelantul a depus un înscris arătând că renunţă la daune materiale în sumă de 100 milioane lei, solicitând doar recuperarea sumei reprezentând instalaţia G.P.L. şi a garanţiei.
Au fost depuse înscrisuri.
La 23 martie 2005 a fost admisă cererea de repunere în termen a apelului, cu motivarea reţinută în încheierea de şedinţă de la acea dată.
În ceea ce priveşte fondul apelului Curtea a reţinut că între părţile litigante s-a încheiat contractul de vânzare cu plata în rate având ca obiect vânzarea-cumpărarea instalaţiei de gaz pentru autovehicul.
Din înscrisurile de la dosar, respectiv chitanţele din 18 decembrie 2001, 23 ianuarie 2002, 14 noiembrie 2000, rezultă că apelantul reclamant a achitat 9.198.122 lei reprezentând taxă montaj G.P.L. (dosar nr. 1102/2004).
De asemenea din răspunsul intimatei la interogatoriul formulat de reclamant, reiese că acesta a achitat suma de 2.000.000 lei cu titlu de garanţie (dosarul nr. 314/2002).
Intimata pârâtă arată că, contractul de prestări servicii încheiat cu reclamantul apelant referitor la activitatea de taxi a fost reziliat la 27 februarie 2002 datorită unor abateri disciplinare grave şi anume lucru fără aparat de taxat în funcţiune, fapt dovedit de referatul întocmit de controlorul de trafic D.D.
Este adevărat că la capitolul III pct. 4 din contractul de prestări servicii s-a prevăzut că prestatorul poate renunţa la colaborarea cu beneficiarul dacă intervin modificări neautorizate la aparatul de taxare, lucrul fără aparat de taxare în funcţiune, nerespectarea tarifului stabilit de firmă, acţiuni care duc la defăimarea prestigiului, în aceste condiţii oprindu-se cu titlu de daune morale contravaloarea fondului de garanţie depus de beneficiar, însă, din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că apelantul reclamant ar fi întreprins vreo acţiune în acest sens.
De altfel, a reţinut curta de apel că afirmaţia intimatei pârâte din răspunsul la interogatoriu în sensul că apelantul reclamant a avut abateri disciplinare şi anume lucrul fără aparat de taxat, nu este susţinută de înscrisuri, respectiv referatul întocmit de controlorul de trafic la care face trimitere, nu a fost depus la dosarul cauzei.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 423 din 18 mai 2005 a admis apelul reclamantului, a anulat sentinţa atacată şi a admis acţiunea, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 9-198-122 lei taxă montaj şi 2.000.000 lei garanţie achitată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.M. SRL Bucureşti.
Cu ocazia soluţionării recursului instanţa, din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate.
Examinând excepţia invocată din oficiu Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. În motivarea recursului său, deşi indică drept temei de drept art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., pârâta nu arată şi nu dezvoltă nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi critică hotărârea atacată doar pentru greşita apreciere a probelor administrate. Astfel, pârâta nu precizează măcar în ce constă încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi nici mijlocul de apărare sau dovada administrată asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat, limitându-se să arate că „instanţa nu a apreciat corespunzător probele administrate".
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii (în cazul în care nu se depun prin memoriu separat, ceea ce nu este cazul în speţă) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor iar potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situaţiile limitativ enumerate, numai pentru motive de nelegalitate.
Cum prin recursul declarat şi motivat pârâta SC C.M. SRL, Decizia atacată este criticată numai sub aspectul greşitei aprecieri a probelor, deci pentru motive de netemeinicie şi nu pentru vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., fapt care echivalează cu o nemotivare a recursului, în sensul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte urmează să constate că acest recurs este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.M. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 423 din 18 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1774/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 554/2006. Comercial → |
|---|
