ICCJ. Decizia nr. 636/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.636/2006
Dosar nr. 13080/1/2005
Dosar vechi nr. 3175/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13042 din 30 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială în dosarul nr. 11197/2004 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A.F.P. Bucureşti împotriva pârâtei SC F.I. SRL ca nefondată.
S-a reţinut în esenţă că, nu s-a probat incidenţa în speţă a dispoziţiilor Legii nr. 428/2002
Împotriva sentinţei precizate a formulat apel reclamanta care, o critică pentru nelegalitate arătând în esenţă că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 314/2001 şi Legii nr. 428/2002 întrerupe cursul prescripţiei şi că s-a făcut proba existenţei titlului de creanţă ca fiind ultima raportare a societăţii intimate.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 543 din 7 iunie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, reclamanta A.F.P. Bucureşti.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta arată, în esenţă, că cererea sa are natura juridică a unei acţiuni în constatarea unui fapt dispus imperativ prin Legea nr. 428/2002 considerând că nu este necesară constatarea existenţei capacităţii de folosinţă a intimatei şi că în alte cauze având acelaşi obiect Curtea de Apel i-a admis apelurile.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat şi că instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale.
Astfel instanţele au reţinut în mod judicios că reclamanta nu a făcut proba că înscrisul invocat de ea ca reprezentând titlul său de creanţă este chiar înscrisul întocmit de pârâtă prin care aceasta şi-a determinat obligaţiile bugetare şi că simpla susţinere a reclamantei în sensul că acesta ar fi conform evidenţelor sale nu face proba în acest sens. Ca atare corect s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada emiterii titlului executoriu împotriva pârâtei şi a demarării formelor de executare silită. Abia în faţa instanţei de recurs reclamanta a făcut dovada radierii pârâtei iar din actele depuse în această fază procesuală rezultă că emiterea titlului executoriu şi semnarea pârâtei s-a făcut ulterior constatării dizolvării de drept a acesteia prin încheierea judecătorului delegat nr. 7774 din 19 noiembrie 2001.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 543 din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3200/2006. Comercial → |
|---|
