ICCJ. Decizia nr. 2979/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2979/2007
Dosar nr. 3066/100/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Z.I. în calitate de acţionar a chemat în judecată SC A.D. SA şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii A.G.O.E. din data de 15 aprilie 2006, cu motivarea că adunarea acţionarilor a fost convocată de o persoană fără calitate.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Maramureş care prin sentinţa nr. 1827 din 28 iunie 2006 a admis acţiunea aşa cum a fost formulată dispunând atât anularea A.G.E.A. SC A.D. SA pentru motivul că S.N. care a convocat menţionata adunare nu avea calitatea de administrator la acea dată , cât şi obligaţia de a înscrie hotărârea irevocabilă de anulare în Registrul Comerţului.
Sentinţa a fost apelată de pârâta SC A.D., iar Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 45/2006, a respins, ca nefondat, apelul. Pentru a răspunde criticilor care au fost formulate, Curtea a examinat dacă la momentul convocării administratorul S.N. avea un mandat valabil şi a stabilit pe baza probelor, printre care şi menţiunile înserate în registrul comerţului că mandatul acestuia încetase la data de 29 mai 2005, anterior convocării. Au fost înlăturate şi susţinerile referitoare la convocarea A.G.E.A. din iniţiativa acţionarului A.V.A.S. pentru motivul că menţionatul acţionar trebuia să uzeze de dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi să solicite instanţei convocarea A.G.A. Şi cea de-a doua critică adusă sentinţei a fost înlăturată, instanţa de control având în vedere, pe de o parte, nepublicarea convocatorului în Monitorul Oficial iar, pe de altă parte, lipsa din convocator a ordinii de zi, ambele situaţii fiind reţinute ca intrând sub incidenţa nulităţii absolute.
Totodată, instanţa de apel a adus argumente şi în legătură cu rolul acestor dispoziţii care constă în informarea corespunzătoare a acţionarilor, apreciind că orice altă interpretare este de natură să afecteze voinţa socială, concordanţa acesteia cu legea şi ordinea publică societară.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs, pârâta SC A.D. prin care în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., a solicitat casarea deciziei atacate şi în fond respingerea acţiunii reclamantului.
În argumentarea acestui motiv autoarea a apreciat că neîndeplinirea formalităţilor de convocare sau exprimarea lacunară a problemelor care fac obiectul deliberării, chiar dacă atrag nulitatea hotărârii A.G.A., din punct de vedere legal, acţiunea reclamantului este inadmisibilă pentru că acesta nu justifică un interes pentru anularea actului, cu atât mai mult cu cât hotărârea a fost adoptată în interesul societăţii cu majoritate de voturi. În continuare recurenta a considerat că deşi nulitatea absolută este menită să ocrotească interese obşteşti, totuşi condiţia interesului subzistă şi trebuie să fie îndeplinită şi în acţiunile promovate pentru constatarea nulităţii absolute. Potrivit recurentei hotărârea adunării generale era necesară întrucât la momentul respectiv societatea nu mai avea administrare astfel că, din punct de vedere legal nu-şi mai putea desfăşura activitatea.
În fine, recurenta a apreciat că nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru convocarea A.G.A. se sancţionează cu nulitatea relativă întrucât prin aceste dispoziţii se ocroteşte un interes particular şi anume cel al persoanelor care fac parte din acţionariatul societăţii persoane, care pot vota în cadrul AGA şi nicidecum un interes general obştesc.
La data de 1 octombrie 2007, recurenta a depus un memoriu pentru „…dezvoltarea motivelor de recurs iniţial formulate" care însă cuprinde alte motive şi argumente decât cele depuse în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Aceste dezvoltări nu vor fi examinate având în vedere dispoziţiile art. 302 lit. c) C. proc. civ., prin care se stabileşte obligaţia de a se depune motivele de recurs şi dezvoltarea lor, în termenul legal, sub sancţiunea nulităţii.
Distinct de aceasta prin motivele depuse peste termen se invocă alte critici şi alte apărări decât cele din apel care nu ar putea fi analizate omisso medio.
Recursul este nefondat.
Din expunerea motivelor de recurs rezultă cu evidenţă că deşi s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta nu a arătat în concret aşa cum dispune art. 304 alin. (1) raportat la pct. (9) care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit. Această cerinţă este obligatorie atât prin prisma art. 3021 lit. c) cât şi a alin. (1) din art. 304 C. proc. civ., în care se prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Întrucât recursul este cale extraordinară de atac , nedevolutivă prin care se verifică numai legalitatea soluţiei nu se poate pretinde instanţei de casaţie să analizeze criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel sub toate aspectele şi să desprindă din acestea eventuale încălcări de lege, substituindu-se părţii care a promovat recursul.
Faţă de aceste precizări, totuşi se va examina motivul privind lipsa interesului intimatului de a promova acţiunea în anularea A.G.A. prin prisma dispoziţiilor art. 132 alin. (2) (3) din L.S.C. potrivit cărora hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionari… iar când se invocă motive de nulitate absolută cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
Din dispoziţiile respective rezultă că acţiunea în anulare sau în nulitate are caracterul unei acţiuni sociale deoarece se exercită exclusiv în folosul societăţii şi al acţionarilor şi nu strict pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă implicit are şi consecinţe de această natură. Prin urmare, interesul reclamantului de a ataca hotărârea adunării generale a acţionarilor derivă din calitatea sa de acţionar în societatea recurentă a cărei hotărâre o atacă. Această particularitate a dovedirii interesului prin însăşi calitatea de acţionar are drept consecinţă, în caz de admitere a acţiunii în anulare/nulitate, obligaţia organelor societare competente de a convoca o nouă adunare generală. Din această perspectivă nu poate fi reţinut pct. de vedere al recurentei potrivit căruia chiar dacă s-ar fi încălcat dispoziţii legale în legătură cu îndeplinirea formalităţilor de convocare sau cu obiectul deliberării, acţiunea intimatului este inadmisibilă pentru că votul a fost majoritar iar interesul personal al acestuia nu a fost lezat. În realitate, „folosul propriu", la care se referă recurenta, care trebuie să rezulte dintr-o astfel de acţiune, este legat de intrarea în legalitate, indiferent de caracterul normei încălcate, întrucât hotărârile adunării generale sunt acte de voinţă internă a societăţii care devin obligatorii pentru toţi acţionarii. În caz contrar s-ar admite că forţa juridică a voinţei majoritare poate fi impusă şi în condiţii de nelegalitate. Or, prin dispoziţiile art. 132 L.S.C. s-a urmărit tocmai un control de legalitate în ipotezele expres menţionate.
În fine, este recunoscut prin motivele de recurs faptul că la acea dată, societatea nu mai avea administrare însă argumentul respectiv nu înlătură obligaţia de a respecta dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind modul de convocare a adunării generale aşa cum corect s-a reţinut, în alţi termeni, prin soluţiile pronunţate.
Faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.D. SA împotriva deciziei civile nr. 45 din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2978/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3160/2007. Comercial → |
|---|
