ICCJ. Decizia nr. 72/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 72/2007
Dosar nou nr. 16163/1/2005
(dosar vechi nr. 3948/2005)
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia comercială, prin sentinţa nr. 8 din 10 iunie 2005, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii C.E., D.R.F. şi D.E., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA cu sediul social în Ploieşti, în sensul că a dispus anularea parţială a hotărârii A.G.A. din 4 noiembrie 2004, respectiv punctul 3 referitor la repartizarea profitului net pe anul 2003. De asemenea, a mai obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.103.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea formulată de reclamanţi s-a susţinut că hotărârea A.G.A. din data de 4 noiembrie 2004 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 82/1991 a contabilităţii, referitor la pct. 3 din cuprinsul acesteia, prin care s-a dispus repartizare profitului net pe anul 2003, ca sursă de plată A.V.A.S. şi dividende către acţionarii societăţii.
Prin bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar pe anul 2003, întocmit cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 82/1991 a contabilităţii, nu s-a prevăzut o repartizare a profitului net pentru achitarea datoriei A.V.A.S. Această situaţie reiese din actele depuse la dosar, respectiv hotărârea A.G.A. din 29 martie 2004, raportul de audit financiar, certificarea bilanţului şi raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 21 septembrie 2004.
Prin această repartizare a profitului net, contrară bilanţului contabil s-a realizat un transfer nelegal din contul „dividende" în contul „datorii" şi a reprezentat un act de dispoziţie care nu poate fi efectuat decât prin acceptarea tuturor acţionarilor.
A fost respinsă excepţia tardivităţii introducerii acţiunii formulată de pârâtă, considerându-se că acţiunea a fost formulată în termenul de 15 zile de la publicarea hotărârii A.G.A. în M. Of.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 221 din 13 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C. SA Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 8 din 10 august 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială. A mai fost obligată apelanta să plătească intimaţilor suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanţa de apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit, referitor la excepţia de tardivitate invocată de apelanta-pârâtă, că este neîntemeiată. Hotărârea A.G.A. a cărei anulare parţială s-a dispus, a fost publicată în M. Of. al României din 30 noiembrie 2004, iar acţiunea în anulare pct. 3 al hotărârii A.G.A. a fost trimisă instanţei, cu poşta, pe data de 15 decembrie 2004. Acesta este termenul legal care trebuie luat în calcul, chiar dacă acţiunea a fost restituită reclamanţilor pentru a se timbra, iar ulterior a fost retrimisă instanţei cu poşta şi reînregistrată la data de 5 ianuarie 2005.
Pe fondul cauzei s-a constatat că pct. 3 al hotărârii A.G.A. criticate se referă la faptul că profitul net al societăţii pe anul 2003 s-a repartizat astfel: 11 miliarde lei sursă de plată A.V.A.S. şi 2,8 miliarde lei către acţionarii societăţii.
Au fost preluate în totalitate argumentele instanţei de fond, în menţinerea sentinţei atacate, prin aceea că raportul de audit financiar şi certificarea bilanţului contabil încheiat la 31 decembrie 2003, cât şi raportul de inspecţie fiscală încheiat la 21 septembrie 2004, nu fac menţiunea despre această datorie şi despre faptul de a fi achitată din profitul obţinut pe anul 2003.
Datoria A.V.A.S. nu a fost cuprinsă în actele contabile pentru exerciţiul financiar al anului 2003 şi nici nu putea fi acoperită din dividendele anului 2003, ele urmând a fi repartizate asociaţilor. Dispoziţiile legii contabilităţii nr. 82/1991 şi Normele metodologice de aplicare ale acesteia, precum şi O.M.F. nr. 306/2002 care cuprinde reglementări contabile stricte cu privire la bilanţul contabil, balanţa şi contul de profit şi pierderi, necesită respectarea lor cu rigurozitate.
Împotriva deciziei nr. 221 din 13 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs pârâta SC C. SA Ploieşti, care a criticat această hotărâre, în esenţă, sub aspectele că în mod greşit nu a fost admisă excepţia de tardivitate, cererea de chemare în judecată fiind depusă în luna ianuarie 2005, peste termenul legal de 15 zile, precum şi greşita apreciere a probelor, prin aceea că pct. 3 din hotărârea A.G.A. din 4 noiembrie 2004 referitor la repartizarea profitului net realizat în anul 2003 a fost adoptat cu respectarea prevederilor legale în vigoare. S-a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârilor atacate ca netemeinice şi nelegale şi pe fond respingerea acţiunii reclamanţilor în principal ca tardivă, iar în subsidiar ca nefondată, fiind invocat ca temei de drept art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimaţii-reclamanţi C.E., D.R.F. şi D.E., au depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul pârâtei SC C. SA Ploieşti urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
De necontestat că, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 132 din Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar şi pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, precizează că hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării lor în M. Of. al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, au apreciat că acţiunea promovată de reclamanţi respectă exigenţele legale descrise anterior. Astfel, hotărârea A.G.A. a SC C. SA Ploieşti din data de 4 noiembrie 2004 a fost publicată în M. Of. al României din 30 noiembrie 2004. Reclamanta C.E. a trimis acţiunea prin poştă, recomandat, la data de 15 decembrie 2004, pe adresa Tribunalului Prahova.
Acţiunea reclamanţilor poartă ca primă dată de înregistrare, data de 17 decembrie 2004, iar prin rezoluţia din 20 decembrie 2004 a fost restituită acţiunea pentru a fi timbrată. Reclamanţii s-au conformat recomandării de a timbra acţiunea, care ulterior a fost înregistrată cu data de 3 ianuarie 2005 pe rolul instanţei de fond.
Apare cât se poate de evident că termenul imperativ stipulat de legea specială în materie a fost întocmai respectat, dovada în acest sens fiind făcută cu acte.
Pe fondul cauzei, a fost stabilită o corectă situaţie de fapt şi de drept, prin verificare întregii documentaţii existente la dosarul cauzei.
Semnificaţie în sprijinul admiterii acţiunii reclamanţilor, o are şi hotărârea din 29 martie 2004 a Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din cadrul SC C. SA Ploieşti, prin care s-au aprobat: bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi pe anul 2003, raportul Comisiei de cenzori asupra situaţiilor financiare ale anului 2003 şi bugetul de venituri pe anul 2004. Această hotărâre a fost publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a, nr. 1545 din 7 mai 2004, nu a fost contestată şi în cuprinsul ei nu este precizată datoria către A.V.A.S. O repartizare a profitului net contrară bilanţului contabil, prin care se realizează un transfer nelegal din contul „dividende" în contul „datorii", constituie un act de dispoziţie care necesită acceptarea de către toţi acţionarii.
Raţiunile juridice expuse fac ca toate criticile formulate de recurenta-pârâtă SC C. SA Ploieşti împotriva deciziei nr. 221 din 13 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, să fie înlăturate, ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta la plata sumei de 2000 RON către intimaţi, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 221 din 13 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată de 2000 RON, către intimaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 74/2007. Comercial → |
|---|
