ICCJ. Decizia nr. 74/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 74/2007
Dosar nou nr. 17444/1/2005
(dosar vechi nr. 4346/2005)
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 19 decembrie 2003, reclamantul municipiul Bucureşti prin Primar General, a chemat în judecată pârâta SC D.I. SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 2.826.787.795 lei reprezentând penalităţi pentru depăşirea termenului de finalizare a blocului din ansamblul Virtuţii – Fabricii.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 15 martie 1995, părţile au încheiat un contract de asociere pentru terminarea execuţiei lucrărilor de construcţie şi punerea în funcţiune a blocului mai sus arătat, stabilindu-se aportul părţilor şi condiţiile de executare a contractului.
Ulterior s-au încheiat mai multe acte adiţionale, pârâta preluând obligaţia de finalizare a lucrărilor de construcţii, modificându-se şi aportul la asociere în sensul că este de 47,98 % pentru C.L.M.B. şi 52,02 % pentru pârâtă.
La data de 4 februarie reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor la suma de 3.243.028.488 lei la cererea acesteia s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a lui A.E., A.C. şi S.V.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia neexecutării contractului.
Prin sentinţa nr. 11455 din 6 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin art. 51 din contract, s-a stabilit aportul părţilor în realizarea activităţilor economice comune este cel stabilit în caietul de sarcini prin acesta ambele părţi având obligaţia să obţină avizele şi acordurile legale necesare pentru executarea şi exploatarea construcţiei.
S-a avut în vedere că pârâta a făcut dovada că a încercat conform notificărilor şi proceselor verbale existente la dosar să obţină avizele şi autorizaţiile necesare pentru finalizarea lucrării, obligaţii ce reveneau în egală măsură şi reclamantei, reţinându-se ca întemeiată excepţiei de neexecutare a contractului.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta care a arătat că autorizaţiile de construire au fost obţinute încă din anul 1989 astfel cum este prevăzut în procesul verbal de inspecţie încheiat la data de 9 noiembrie 2000 pârâta fiind obligată să finalizeze construcţia în termen de 9 luni de la data obţinerii autorizaţiei de construcţie, deci neîndeplinirea obligaţiilor de către intimata-pârâtă nu se datorează acestei cauze.
Mai mult susţine apelanta, din conţinutul procesului verbal de recepţie încheiat la data de 23 decembrie 2002 rezultă că pârâta mai avea un rest de executat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 668 din 14 octombrie 2005, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit clauzelor convenţiei intervenite, este reglementată de dispoziţiile art. 1491 şi următoarele C. civ.
În acest sens părţile se obligă să pună în comun aportul lor spre a constitui un fond şi a desfăşura o activitate în vederea unui scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiind împărţite între ele.
Constituind o societate civilă conform art. 1530 C. civ., aceasta are un patrimoniu distinct de patrimoniile asociaţilor, iar răspunderea fiecărui asociat este angajată potrivit art. 1508 C. civ., numai faţă de societate şi pentru pagubele provocate în mod culpabil.
Cum contribuţia comună şi împărţirea beneficiilor şi pierderilor sunt de esenţa societăţii civile, reclamanta nu este îndreptăţită să solicite repararea prejudiciului cauzat de întârzierea în executarea lucrărilor întrucât aceasta nu s-a produs în patrimoniul său, ci cel al asociaţiei, iar prin încheierea contractului s-a obligat să suporte eventualele pierderi.
Reclamanta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că s-au aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 1530 C. civ., în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 253 C. com., potrivit căreia asociaţiunea în participaţiune nu constituie şi nu dă naştere unei fiinţe juridice distincte.
Din provele administrate rezultă că autorizaţiile de construcţie au fost obţinute încă din anul 1989, iar pe de altă parte potrivit art. 5.5 din contract, intimata se obligă să asigure sursele financiare atât pentru lucrările de investiţii şi datorii necesare finalizării bunului cât şi pentru proiectări, transformări, modernizării sau amenajării.
Prin înserarea în contract a clauzei penale, părţile au evaluat anticipat prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării obligaţiilor, executării lor necorespunzătoare sau cu întârziere.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În noua sa formulă, art. 304 accentuează caracterul de cale extraordinară de atac al recursului, caracterul său nedevolutiv, precum şi scopul esenţialmente de control al legalităţii prin exercitarea recursului erorile de fapt urmând a fi remediate pe calea apelului.
Or, în speţă recurenta critică modul de apreciere a probatorului care a condus la pronunţarea soluţiei, singurul aspect de nelegalitate fiind acela al referirii la dispoziţiile art. 1530 C. civ.
Contractul de asociere este un contract comercial sinalagmatic din care decurg o serie de drepturi şi obligaţii pentru ambele părţi contractante.
În această situaţie o parte contractantă nu are dreptul să solicite celeilalte părţi daune pentru neexecutarea obligaţiilor ce i-au revenit acesteia, în cazul în care partea reclamantă nu şi-a executat în întregime, propriile obligaţii în condiţiile în care s-a făcut dovada de către intimata-pârâtă a temeiniciei excepţiei neexecutării contractului.
Referirea pe care instanţa de apel, a făcut-o la prevederile art. 1530 C. civ., a avut în vedere asocierea în participaţiune, chiar dacă nu dă naştere unei persoane juridice distincte, obligă totuşi părţile contractante la îndeplinirea unor obligaţii reciproce.
Faţă de cele arătate rezultă că instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, la situaţia de fapt privind modul de derulare a contractului nr. 34/1995 şi drept urmare nu sunt motive de admitere a recursului în condiţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul municipiul BUCUREŞTI, împotriva deciziei nr. 668 din 14 octombrie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 72/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 86/2007. Comercial → |
|---|
