ICCJ. Decizia nr. 942/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 942/2007
Dosar 3611/39/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 29 octombrie 1999 pe rolul Judecătoriei Câmpulung Judeţ Suceava, reclamanta U.V. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei SC M. SA SUCEAVA să-i predea suprafaţa de teren de 85 mp parte din parcela nr. 255 din 17 înscrisă în CF nr. 2253 Moviliţa, situată în Comuna Moviliţa, teren ce îi aparţine în deplină proprietate, fiind dobândit prin moştenire legală.
Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, acţiunea introductivă formulată de reclamantă a fost admisă în parte în sensul obligării societăţii pârâte să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 56 mp teren ce face parte din parcela nr. 255 din 17 din CF nr. 2253 Moviliţa şi totodată să-şi ridice construcţiile de pe teren, conform celor statuate de Judecătoria Câmpulung prin sentinţa civilă nr. 427 din 31 martie 2000.
Apelul declarat de pârâta împotriva acestor sentinţe a fost admis de Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 1768 din 19 septembrie 2002, în sensul schimbării în tot a hotărârii şi pe fond respingerii acţiunii în revendicare.
Decizia tribunalului şi sentinţa judecătoriei au fost casate de instanţa de recurs. Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, potrivit deciziei nr. 350 din 28 februarie 2003, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, în primă instanţă Tribunalului Suceava, secţia comercială, urmare calificării litigiului ca fiind de natură comercială, dat fiind calitatea de comerciant a pârâtei.
Tribunalul Comercial, astfel investit prin sentinţa nr. 1322 din 17 iulie 2003, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei cu motivarea că deşi ambele părţi au titlu de proprietate pentru suprafaţa ce face obiectul revendicării, pârâta a devenit proprietară tabulară în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act ce a fost emis înainte de constatarea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei prin sentinţa civilă nr. 1889/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 869 din 11 decembrie 2003, hotărârea fiind casată cu trimitere spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Instanţa de recurs a statuat că se impune efectuarea în cauză a unei contra expertize pentru a lămuri contradicţiile relevate de cele două expertize topo administrate şi pentru a se stabili modul în care a fost înscris în CF pentru aceeaşi suprafaţă de teren dreptul de proprietate în favoarea ambelor părţi.
În rejudecare, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 897 din 5 mai 2006, a respins, ca nefondată, acţiunea introductivă formulată de reclamantă, sentinţa fiind pronunţată în contradictoriu şi cu SC R. SRL în calitate de chemată în garanţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a procedat la analiza comparativă a titlurilor de proprietate ale părţilor, apreciind ca fiind preferabil titlul pârâtei respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0432 emis la 18 ianuarie 2005, faţă de titlul reclamantei conferit de sentinţa civilă nr. 1889 din 10 decembrie 1998 a Judecătoriei Câmpulung.
Sentinţa tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 75 din data de 27 septembrie 2006.
Respingând apelul declarat de reclamanta, Curtea de Apel reţine că suprafaţa de teren de 80 mp revendicată de reclamantă este inclusă în suprafaţa totală de 104.100 mp deţinută de pârâtă, teren care la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate se află în posesia statului, reclamanta neavând la acel moment nici un titlu cu privire la suprafaţa revendicată.
În contra acestei decizii, reclamanta U.V. a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii, admiterea apelului şi pe fond admiterea acţiunii introductive, astfel cum a fost precizată.
Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, aplicarea greşită a legii, susţinând în argumentarea criticilor formulate că titlul său de proprietate este preferabil celui prezentat de pârâtă, care şi-a transformat un drept de folosinţă în drept de proprietate.
Asupra recursului.
1. Recursul este fondat, hotărârea instanţei de apel fiind dată cu aplicarea greşită a legii pentru considerentele ce urmează.
2. Titlul de proprietate al reclamantei recurente, asupra terenului revendicat îl constituie titlul de proprietate al autoarei sale, defuncta D.M., care a fost împroprietărită în baza legii pentru înfăptuirea reformei agrare din 1945 cu suprafaţa de 550 mp în Comuna Moviliţa, identificată ca parcela nr. 255 din 17 în CF nr. 2253, aşa cum apare şi în evidenţele cadastrale ale comunei Moviliţa din anul 1958.
3. Prin sentinţa civilă nr. 1889/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a stabilit calitatea reclamantei de moştenitoare a autoarei sale şi masa succesorală dobândită, sentinţă care nu constituie titlu de proprietate al reclamantei, cum în mod greşit au reţinut instanţele, ci face numai dovada calităţii de moştenitor.
Titlul de proprietate al reclamantei asupra suprafeţei de teren moştenite îl constituie titlul autorului său respectiv Titlul de proprietate nr. 88846 emis în 1945.
4. Prin urmare comparând titlurile de proprietate ale părţilor asupra terenului revendicat, rezultă incontestabil că titlul reclamantei este preferabil, datând din 1945 şi provenind de la adevăratul proprietar.
5. În cauză, însă, Înalta Curte nu va putea hotărâ asupra fondului pricinii în sensul celor mai sus dezlegate deoarece participarea SC R. SRL, în calitate de chemat în garanţie nu a fost corect stabilită.
Potrivit încheierii de şedinţă din data de 23 februarie 2006 (dosar nr. 338/2004), Tribunalul Suceava a dispus introducerea în cauză a Societăţii R. SRL care a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4097/2002 suprafaţa de 419 mp în cares-ar include şi terenul revendicat de reclamanta, apreciind că această parte are calitate de chemată în garanţie.
Conform actelor dosarului nu există nici o cerere de chemare în garanţie pentru a fi examinată în vederea soluţionării cauzei.
Pe de altă parte, lărgirea cadrului procesual în raport de situaţia învederată la acea dată în sensul că bunul imobil a fost înstrăinat de pârâtă este pe deplin justificată se subsumează obligaţiilor ce-i revin instanţei potrivit art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., pentru soluţionarea corectă a acţiunii în revendicare.
6. Se impune aşadar că instanţa de trimitere să pună în discuţia părţilor şi să clarifice calitatea procesuală a societăţii SC R. SRL, având în vedere şi dispoziţiile art. 57 C. proc. civ. şi să stabilească cu certitudine dacă suprafaţa revendicată de reclamantă este deţinută în prezent de SC R. SRL şi dacă aceasta a dobândit şi construcţiile a căror ridicare se solicită.
7. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 315 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul şi va casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel urmând ca dezlegările în drept stabilite prin prezenta decizie să fie avute în vedere în mod obligatoriu la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta U.V. împotriva deciziei nr. 75 din 27 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 728/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 970/2007. Comercial → |
|---|
