ICCJ. Decizia nr. 776/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 776/2007
Dosar nr. 8710/54/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta B.V.V., a chemat în judecată pe pârâta SC C.H. SRL Craiova, solicitând rezilierea contractului de închiriere 7275 din 6 februarie 2004 şi a contractului de locaţiune 1922 din 6 februarie 2004.
Pârâta prin cerere reconvenţională solicită obligarea reclamantei la plata investiţiilor efectuate.
Judecătoria Tg. Jiu, prin sentinţa 358 din 20 aprilie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Prin sentinţa 116 din 9 iunie 2005, tribunalul a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Tg. Jiu şi constatând conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Curţii de Apel Craiova pentru stabilirea competenţei materiale.
Curtea de apel, prin Decizia 75 din 11 iulie 2005, a stabilit competenţa soluţionării acţiunii la Tribunalul Gorj.
Precizându-şi acţiunea reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la diferenţa de chirie şi restabilirea situaţiei anterioare.
Prin sentinţa 89 din 9 mai 2006, tribunalul a admis în parte acţiunea reclamantei a reziliat contractele 7275 şi 1922 din 6 februarie 2004, a evacuat pe pârâta SC C.H. SRL, obligând-o la plata chiriei de 300 Euro/lună începând cu 6 februarie 2004, a respins cererea privind restabilirea situaţiei anterioare a spaţiului şi înlăturarea lucrărilor ce închid calea de acces şi cererea reconvenţională.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta în calitate de chiriaş, a executat modificări la structura spaţiului închiriat, fără acordul proprietarului şi a ocupat o suprafaţă mai mare decât cea prevăzută în contract, iar pe de altă parte deşi s-a obligat la plata chiriei de 300 Euro/lună, a achitat o chirie de 3.000.000 lei.
În privinţa cererii reconvenţionale, chiriaşul a executat lucrări fără respectarea autorizaţiei şi fără întocmirea unui proiect de execuţie astfel cum îl impunea raportul de expertiză iar modificările au fost voluptorii.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia 180 din 20 septembrie 2006, a admis apelul pârâtei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare considerând că instanţa de fond a judecat pricina fără citarea în calitate de pârât a lui B.C. care şi în condiţiile în care a fost prezent în calitate de administrator al SC C.H. SRL nu a fost chemat în judecată şi în nume propriu.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii considerând lipsa de procedură cu B.C. Acesta a fost prezent în instanţă în calitate de administrator al societăţii pârâte, nu a făcut nici o cerere de intervenţie în nume propriu şi nici nu a declarat apel iar judecata nu s-a făcut în lipsa părţii nelegal citate.
Recursul este fondat şi va fi admis.
Dispoziţiile art. 85 şi urm. C. proc. civ., stabilesc obligaţia legală de citare a părţilor, justificată de incidenţa principiilor fundamentale ale procesului civil, dreptul de apărare şi contradictorialitatea.
Prevederile menţionate permit judecătorului să hotărască asupra unei cereri numai după citarea sau înfăţişarea părţilor.
Astfel, cum se menţionează chiar în considerentele deciziei atacate, B.C. a fost prezent la unele termene şi a stat în proces în calitate de administrator al societăţii comerciale pârâte.
Instanţa de apel, printr-o interpretare excesivă a dispoziţiilor procedurale nefondat a constatat încălcarea principiilor fundamentale care determină procedura de citare a părţilor.
Fără a fi într-adevăr citat, B.C. s-a înfăţişat în faţa instanţei de fond aşa încât principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare nu au fost încălcate.
De altfel, instanţa de apel s-a mulţumit să evoce cele două contracte de închiriere, încheiate pentru acelaşi spaţiu cu societatea comercială dar şi cu administratorul acesteia, persoană fizică, fără analiza acestora în raport cu precizarea acţiunii reclamantei din 9 decembrie 2005, faţă de care se putea pronunţa asupra fondului.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa Decizia 180 din 20 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi va trimite cauza spre rejudecarea motivelor de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.V.V. împotriva deciziei nr. 180 din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1010/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 775/2007. Comercial → |
|---|
