ICCJ. Decizia nr. 1508/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1508/2010
Dosar nr. 2952/111/2007
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta SC W.L. şi a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. din 12 iunie 2007, întrucât convocarea nu a respectat prevederile legale, art. 8 din Statutul pârâtei fiind contrar dispoziţiilor imperative ale art. 195 din Legea nr. 31/1990.
Printr-o cererea de intervenţie, intervenientul M.V. a solicitat să se constate legalitatea hotărârii A.G.A. care a respectat prevederile statuare cât şi pe cele legale.
Tribunalul Bihor, prin Sentinţa comercială nr. 54/ Com din 1 februarie 2008, a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 12 iunie 2007 a SC W.L. SRL şi a respins cererea de intervenţie.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că textul art. 195 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.A. obliga administratorii să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, ori un asociat sau mai mulţi care reprezintă cel puţin Va din capitalul social pot convoca adunarea asociaţilor arătând scopul convocării.
Actul constitutiv al SC W.L. în art. 8 prevedea validarea adunării generale în prezenţa a minimum 51% din capitalul social iar hotărârile să fie luate cu votul minim de 51%.
Însă mandatul emis de asociata majoritară a pârâtei, T.G.I.E. pentru reprezentarea în A.G.A. din 12 iunie 2007 a fost suspendat la data de 8 iunie 2007 situaţie în care nu mai e posibilă validarea A.G.A. şi a hotărârii ei.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 10/ C-A din 14 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de intervenientul M.V., considerând că la data convocării adunării generale a asociaţilor reprezentantul SC T. SRL, asociatul majoritar al pârâtei, nu mai avea mandatul legal întrucât prin Ordonanţa nr. 1022 din 8 iunie 2007 a Tribunalului Bihor irevocabilă prin Decizia nr. 14/ C din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Oradea a fost suspendată executarea încheierii judecătorului delegat la O.R.G. din 30 mai 2007.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, intervenientul M.V. şi pârâta SC W.L. SRL au declarat recurs.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenientul susţine că instanţele de fond au apreciat greşit că hotărârea A.G.A. a SC T. SRL din 11 mai 2007, prin care M.V. era împuternicit să reprezinte societatea, era suspendată, fără a verifica dacă acea persoană avea dreptul să reprezinte societatea conform actului constitutiv.
Art. 18 din actul constitutiv al SC T. SRL stabilea trei administratori cu dreptul de a reprezenta societatea aşa încât în condiţiile art. 75 şi art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 fiecare administrator putea reprezenta societatea, iar M.V. era administrator din 1992.
Mai susţine recurentul că actul decizional luat de M.V. nu este contrar intereselor T.G.I.E. şi a dus la corectarea unui dezechilibru produs în anul 2005 de M.I.
Pârâta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând motive identice cu ale interveninetului relative la calitatea de administrator al intervenientului M.V. încă din anul 1992 la reprezentarea pe care art. 75 şi art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 o atribuie administratorilor şi la dezechilibrul decizional determinat de M.I.
Prin cereri succesive sau invocat excepţiile lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei a consilierului juridic, nulităţii ale recursului intervenientului, a lipsei de interes şi a inadmisibilităţii recursului aceleiaşi părţi precum excepţia inadmisibilităţii recursului pârâtei.
În privinţa calităţii de reprezentant al consilierului juridic al SC W.L. SRL prin delegaţia depusă la fila 78 se atestă împuternicirea dată de societate consilierului juridic C.P., astfel încât excepţia este neîntemeiată şi va fi respinsă.
Excepţia nulităţii recursului intervenientului este nefondată, critici le formulate împotriva deciziei recurate, pe lângă aspectele legate de situaţia de fapt relevă necercetarea calităţii de reprezentant al intervenientului, în raport cu dispoziţiile art. 75 şi 197 din Legea nr. 31/1990 care pot fi circumscrise pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Excepţiile lipsei de interes şi a inadmisibilităţii recursului recurentului intervenient sunt la rândul lor nefondate.
Justificarea interesului promovării unei cereri în justiţie este strâns legată de justificarea unui drept subiectiv litigios şi actual, însă interesul, fie că este un folos material sau moral urmăreşte ocrotirea unui drept considerat încălcat. Ar fi excesivă interpretarea conduitei ulterioare a intervenientului, prin care s-au adoptat alte hotărâri, ca lipsind de interes actualul recurs, cât timp, în reprezentarea sa, prin anularea hotărârii A.G.A. i s-ar fi încălcat drepturile.
Excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de pârâtă este însă întemeiată, aceasta acceptând soluţia instanţei de fond prin neexercitarea căii de atac a apelului. în această măsură exercitarea căii de atac a recursului nu mai este admisibilă.
Analizând recursul declarat de intervenient, acesta se vădeşte a fi nefondat pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile statuare ale SC W.L. stabileau în art. 8 că pentru validarea adunării generale este necesară prezenţa a cel puţin 51 % din capitalul social iar pentru a se lua o hotărâre votul trebuia să păstreze aceeaşi proporţie. Însă mandatul special dat reprezentantului SC T. SRL, asociatul majoritar al pârâtei, a fost suspendat prin ordonanţa nr. 1022 din 8 iunie 2007 a Tribunalului Bihor, irevocabilă prin Decizia nr. 14/ C din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Oradea.
Starea conflictuală derulată pe parcursul mai multor ani în activitatea societăţii pârâte, şi a altora în care sunt aceeaşi asociaţi, au determinat instanţele la o analiză în care aspectele de etică comercială şi echitate să fie evaluate în aceeaşi măsură cu situaţia de fapt şi de drept.
De aceea, în mod judicios şi ţinând cont de semnificaţia fiecărei acţiuni a părţilor, instanţele de fond au considerat lipsa mandatului de reprezentare a intervenientului M.V., care în situaţia contestărilor succesive şi reciproce a calităţii de reprezentanţi, nu se poate preleva de statutul iniţial şi acesta, de altfel, contestat.
Hotărârea A.G.A. din 11 mai 2007 prin care intervenientul a fost mandatat să reprezinte SC T. SRL în A.G.A. a SC W.L. SRL a fost suspendată, iar la aceasta se adaugă multiplele contestării reciproce între asociaţi a statutului lor, astfel că la data de 12 iunie 2007 hotărârea adoptată de A.G.A. a societăţii pârâte nu a îndeplinit cerinţele statuare de validitate.
Aşa fiind în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge excepţiile lipsei calităţii de reprezentant al consilierului juridic al pârâtei, nulităţii recursului intervenientului, lipsei de interes şi inadmisibilităţii recursului acestuia ca nefondate, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului pârâtei pe care îl va respinge.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul M.V. împotriva Deciziei 10/ CA din 14 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei SC W.L. SRL a consilierului juridic.
Respinge excepţia nulităţii recursului intervenientului M.V.
Respinge excepţia lipsei de interes a recursului declarat de intervenient M.V.
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului intervenientului M.V.
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului pârâtei SC W.L. SRL.
Respinge recursul declarat de pârâta SC W.L. SRL Păntăşeşti împotriva Deciziei nr. 10/ CA din 14 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Respinge recursul declarat de intervenientul M.V. împotriva aceleaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1262/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1259/2010. Comercial → |
|---|
