ICCJ. Decizia nr. 1779/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1779/2010
Dosar nr. 1295/1259/2007
Şedinţa publică de la 18 mai 2010
Examinând recursul de faţă prin raportare la probele administrate în prezenta cauză, reţine următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 29/ CC din 29 octombrie 2008, Tribunalul Comercial Argeş a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, a lipsei de interes şi a autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiate şi a admis acţiunea reclamantelor, constatând nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. şi A.G.A. ale SC A. SA adoptate la 20 octombrie 2007. Totodată tribunalul a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de F.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că Asociaţia SC A. PAS s-a dizolvat de drept la data de 24 mai 2006.
În ziua de 20 octombrie 2007, aceeaşi Asociaţie SC A. PAS, odată prin votul exprimat în numele ei de F.A. şi odată prin votul exprimat în numele ei de D.I. a contribuit cu votul majoritar la adoptarea celor două rânduri de hotărâri, reciproc contestate prin acţiuni înregistrate pe rolul tribunalului.
Ca atare, tribunalul a reţinut că, la data la care s-au adoptat cele două hotărâri atacate în instanţă Asociaţia SC A. PAS nu mai exista ca entitate juridică şi, deci, nu mai putea să voteze şi să adopte hotărâri de importanţă majoră în viaţa societăţii, cum ar fi administrarea societăţii sau majorarea capitalului social, hotărâri pe care le-a votat în calitate de acţionar majoritar, indiferent de persoana care a reprezentat-o.
Tribunalul a mai reţinut că, fiind dizolvată de drept, societatea nu mai putea decât să adopte hotărâri în vederea lichidării sale şi respectiv, să elibereze acţiunile plătite de foştii săi asociaţi pentru ca aceştia, eventual, să poată vota cu drepturi depline în cadrul adunărilor generale.
Tribunalul a reţinut că procura de reprezentare dată numitului D.I. nu întrunea condiţiile de legalitate pentru a fi folosită în scopul de a reprezenta Asociaţia SC A. PAS, întrucât nu reflectă voinţa celor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte, ci doar interesele unora dintre foştii asociaţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC A. SA, prin director general D.M. şi D.V.R., preşedinte al C.A.
Prin încheierea nr. 1374 din 8 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis cererea de strămutare a cauzei formulată de SC A. SA Piteşti, D.S., D.I. şi D.V.R., dispunându-se strămutarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În faţa acestei instanţe, la termenul din 22 iunie 2009, apelanta – pârâtă de depus cererea de renunţare la judecata apelului, cerere semnată de director general T.M.N. şi F.A., în calitate de preşedinte al C.A.
Prin încheierea nr. 54/ A din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş a luat act de renunţarea apelantei la judecata apelului, conform art. 246 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această încheiere, curtea de apel a respins susţinerile făcute de D.V.R. şi D.M. în sensul că F.A. şi T.M.N. nu sunt reprezentanţi ai SC A. SA Piteşti, întrucât cei doi au fost aleşi să reprezinte societatea prin hotărârea A.G.A. din 27 februarie 2009, hotărâre înscrisă în Registrul Comerţului. Ca atare întrucât la data formulării cererii de retragere a apelului, nu s-a făcut dovada suspendării efectelor acestei hotărâri A.G.A., societatea apelantă era reprezentată de persoanele care reprezentau legal societatea şi care au formulat cererea de renunţare în baza principiului disponibilităţii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, SC A. SA Piteşti prin D.T,. şi D.V.R., criticând încheierea atacată pentru nelegalitate.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că, începând cu anul 2005, la nivelul SC A. SA Piteşti s-au constituit două grupuri de acţionari cu interese contrare: Grupul F. şi Grupul D.
Prin încheierea atacată, curtea de apel nu a ţinut cont de concluziile SC A. SA reprezentată de gruparea D., trimise prin fax, concluzii care fac referire la persoanele ce pot reprezenta apelanta – pârâtă, astfel încât a luat act de renunţarea la cererea de apel formulată de apelanta – pârâtă. Ca atare, a arătat recurenta, reclamanţii - intimaţi s-au judecat ei cu ei, respectiv, pe de o parte, au fost reclamanţi - intimaţi, iar pe de altă parte SC A. SA reprezentată de F.A., administrator revocat prin A.G.A. din 20 octombrie 2007 şi, în prezent, administrator al SC A. SA, grupul F. împărţindu-se în două părţi, reprezentanţi ai apelantei – pârâte şi intimaţi – reclamanţi.
Recurenta – pârâtă a arătat că reprezentanţii societăţii – pârâte SC A. SA la data acţiunii de fond, cei care au motivat şi declarat apelul, au fost lipsiţi de dreptul la un proces echitabil şi de acces la justiţie, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 6 alin. (1) C.E.D.O.
Reclamanta – pârâtă a arătat că încheierea dată este nelegală conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât apelanta – pârâtă nu a fost citată la sediul procesual ales la „Cabinet Individual avocat S.P.D.”, citaţia fiind emisă la adresa sediului social şi reţinută de ceilalţi acţionari cu interese contrare.
Totodată, recurenta – pârâtă a arătat că încheierea atacată încalcă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât limitele investirii instanţei de judecată sunt cele stabilite prin cererea de chemare în judecată, astfel încât renunţarea apelantei – pârâte la cererea de apel se putea face doar prin intermediul persoanei care a declarat şi semnat apelul, respectiv, prin D.M.
În cauza de faţă, a arătat recurenta, administratorii revocaţi, T.M.N. şi F.A. au dispus retragerea apelului care privea soluţia de admitere a acţiunii în anulare a hotărârii prin care aceştia au fost revocaţi, încălcându-se dreptul la un proces echitabil al reprezentanţilor SC A. SA la data sesizării instanţei, dar şi dispoziţiile art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Recurenta a arătat că instanţa de apel nu aţinut cont de calitatea de administrator, director la data hotărârii atacate, iar nu la o dată ulterioară, caz în care s-ar ajunge într-un cerc vicios.
Recurenta a învederat că existând conflicte între acţionari şi o succesiune rapidă în adoptarea hotărârilor A.G.A. şi atacarea lor în instanţă, s-a ajuns la situaţia vicioasă ca administratorii revocaţi din funcţie să fie repuşi în funcţie concomitent cu revocarea celor care reprezentau iniţial societatea, aceştia din urmă atacând la rândul lor în justiţie revocarea din funcţie.
Recurenta a mai arătat că instanţa de apel a reţinut şi alte aspecte neconforme cu realitatea în motivarea încheierii atacate, respectiv, aspectul încetării contractului de muncă dintre SC A. SA şi D.M. începând cu data de 26 ianuarie 2009. Or, conform art. 75 C. muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării acesteia, în speţă, 15 iunie 2009, dată până la care D.M. a funcţionat ca reprezentant al SC A. SA.
La data de 20 octombrie 2009, SC A. SA, prin director general, T.M.N. a invocat excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a numitului D.M., ca pretins director al SC A. SA.
La data de 24 noiembrie 2009, aceeaşi parte a reiterat excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a numitului D.M. şi a invocat aceeaşi excepţie faţă de D.V.D.. Totodată, a fost invocată excepţia lipsei de interes în declararea recursului întrucât s-a luat act de renunţarea aceleiaşi părţi la judecata apelului, precum şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a avocatului S.P.D.
Pe fond, SC A. SA prin director T.M.N a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat.
Intimaţii – reclamanţi D.R., O.C., M.G. şi A.V. au depus întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii de exerciţiu a numiţilor D.M. şi D.V.R., iar pe fond, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Totodată, a fost invocată excepţia lipsei capacităţii de reprezentant convenţional a avocatului S.P.D.
La data de 10 februarie 2010, SC A. SA prin T.M.N. a depus cerere de renunţare la judecata recursului, conform art. 246 C. proc. civ., reiterând excepţiile invocate privind lipsa capacităţii de exerciţiu a numiţilor D.M. şi D.V.R., lipsa calităţii de reprezentant convenţional a avocatului S.P.D. şi lipsa interesului.
Prin încheierea din data de 23 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Casaţie şi Justiţie, a dispus repunerea cauzei pe rol pentru ca recurenta să-şi desemneze un reprezentant special conform art. 132 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Cu privire la cererea de renunţare la recurs, formulată de SC A. SA Piteşti prin T.M.N., în baza art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte a fost învestită în prezenta cauză prin cererea de recurs formulată de SC A. SA Piteşti reprezentată de D.M. şi D.V.R., care se pretind director general şi respectiv, preşedinte al C.A. al recurentei. Aceleaşi drepturi sunt exhibate şi de către T.M.N. şi F.A., în baza unei hotărâri A.G.A. ulterioară declanşării procesului de faţă. Ca atare, se reţine existenţa unei evidente contrarietăţi de interese între reprezentanţii succesivi ai SC A. SA. Însă, întrucât aceste din urmă persoane sunt vizate de hotărârea A.G.A. din 20 octombrie 2007 a cărei nulitate formează obiectul prezentei cauze, Înalta Curte reţine că renunţarea acestora la judecata recursului le postează într-o reală contradicţie de interese prin dobândirea dublei calităţi în cauză şi afectează dreptul de apărare şi, implicit dreptul la un proces echitabil al persoanelor interesate în menţinerea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007, adoptată la iniţiativa acestora.
Ca atare, se reţine că renunţarea la recurs formulată de SC A. SA prin T.M.N. şi F.A. nu poate primi eficienţă juridică întrucât ar afecta principiul echipolenţei ce vizează identitatea persoanelor care au învestit instanţa şi, respectiv, au renunţat la o atare învestire şi, totodată, dreptul la un proces echitabil al persoanelor interesate de menţinerea hotărârii ce formează obiectul cauzei de faţă.
Pentru toate cele arătate anterior, Înalta Curte, în baza art. 246 C. proc. civ. raportat la art. 6 din C.E.D.O., va respinge cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de SC A. SA Piteşti prin T.M.N.
Cât priveşte excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a numiţilor D.M. şi D.V.R., excepţii invocate de către SC A. SA prin T.M.N. şi F.A. şi de către intimaţii – reclamanţi, Curtea reţine din motivarea acestora că, în realitate se invocă excepţia lipsei calităţii de reprezentanţi legali ai SC A. SA Piteşti a acestora, lipsa capacităţii de exerciţiu, în sistemul românesc de drept vizând doar minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie.
Totodată, Înalta Curte reţine că părţile implicate au invocat şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a avocatului S.P.D., excepţie invocată pe cale de subsecvenţă, respectiv, ca o consecinţă a lipsei calităţii de reprezentanţi legali ai SC A. SA a persoanelor care au încheiat contractul de asistenţă juridică cu avocatul menţionat. Ca atare, se vor analiza concomitent cele două excepţii, întrucât considerentele reţinute în analizarea acestora sunt aceleaşi.
Înalta Curte reţine că, la data declanşării litigiului de faţă, cele două persoane făceau parte din grupul administratorilor interesaţi în adoptarea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007 şi ca atare, reprezentau legal societatea SC A. SA Piteşti. Aceeaşi calitate era deţinută de aceştia şi la data sesizării instanţei de apel. Ca atare, faptul că, ulterior, printr-o altă hotărâre A.G.A. au fost aleşi ca reprezentanţi ai SC A. SA Piteşti, T.M.N. şi F.A., care se pretind în prezentul litigiu reprezentanţi legali ai aceleiaşi părţi, respectiv SC A. SA este fără relevanţă juridică sub aspectul dreptului de a reprezenta recurenta în prezentul proces, întrucât este vorba despre o contradicţie de interese între reprezentanţii succesivi ai societăţii. Prin urmare, a da eficienţă aparenţei juridice – în sensul de a lua act de reprezentarea legală a recurentei de către persoanele desemnate ulterior investirii instanţei cu acţiunea de fond, înseamnă că afecta dreptul la un proces echitabil şi principiul ecipolenţei privind identitatea persoanelor care au investit instanţa de fond şi instanţele de reformare.
Având în vedere contrarietatea de interese reţinută, calitatea de reprezentant legal al societăţii trebuie asociată cu noţiunea de persoană interesată în continuarea procesului de faţă. Or, persoanele a căror calitate de reprezentant legal se contestă, respectiv, D.T. şi D.V.R., sunt interesate în menţinerea hotărârii A.G.A. din 20 octombrie 2007 şi, implicit în continuarea procesului în căile de reformare care vizează nelegalitatea sentinţei de admiterea a acţiunii în anulare.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 161 C. proc. civ. şi art. 35 din Decizia nr. 31/1954, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentanţi legali ai SC A. SA excepţie invocată faţă de numiţii D.M. şi D.V.R.
Pentru aceleaşi motive, întrucât mandatul convenţional a fost dat avocatului S.P.D. de către persoane care reprezentau legal societatea la data adoptării hotărârii a cărui nulitate se solicita, Înalta Curte, în baza art. 137 alin. (1) raportat la art. 161 C. proc. civ. va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a avocatului S.P.D.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea recursului de faţă întrucât s-a renunţat la judecata apelului, având în vedere că obiectul recursului de faţă îl constituie chiar încheierea prin care s-a luat act de renunţarea la judecata apelului, Înalta Curte reţine că această excepţie se impune a fi analizată odată cu motivele de recurs formulate.
Potrivit criticilor reiterate în cererea de recurs prin raportare la probele administrate în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că recursul declarat este întemeiat, iar excepţia lipsei de interes este nefondată pentru următoarele considerente:
Se reţine că prin încheierea atacată, instanţa de apel a luat act de renunţarea la judecata apelului, cererea de renunţare fiind făcută de recurenta - apelantă prin reprezentanţi T.M.V. şi F.A., deşi instanţa de apel a fost investită cu cererea de apel motivată şi redactată de societatea pârâtă prin reprezentant D.V.R. şi D.M.. Ca atare, soluţia instanţei de apel încalcă principiul echipolenţei privind persoanele care pot investi şi dezinvesti instanţa – având în vedere obiectul acţiunii de fond, respectiv, constatarea nulităţii absolute a unor hotărâri A.G.E.A. prin care, între altele, s-au schimbat reprezentanţii legali ai societăţii. În plus, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte reţine că persoanele care au formulat şi semnat cererea de renunţare la judecata apelului fac parte dintre persoanele revocate din funcţia de administrator prin hotărârea A.G.E.A. a cărei nulitate s-a dispus în primă instanţă, fiind într-o evidentă contrarietate de interese.
Înalta Curte reţine că, în continuarea procesului de faţă prin declararea căilor de atac, societatea putea fi reprezentată legal doar prin persoanele împuternicite să o reprezinte la data adoptării hotărârii A.G.E.A., întrucât acestea sunt persoanele care pot justifica interes în continuarea litigiului şi, implicit, în reformarea hotărârii de fond.
Prin urmare, cererea de dezinvestire a instanţei de apel se putea face doar prin intermediul reprezentanţilor legali ai societăţii pârâte la data declarării căii de atac – ca dată a învestirii instanţei de apel, orice hotărâre A.G.A. ulterioară acestei date, prin care s-au schimbat reprezentanţii legali ai apelantei, neputând fi ţinută în seamă de către instanţa de judecată întrucât, pe de o parte, declanşează un cerc vicios, faţă de obiectul acţiunii de fond, prin intervenirea mai multor persoane care se pretind succesiv reprezentanţi ai societăţii, iar pe de altă parte, încalcă dreptul persoanelor interesate în menţinerea hotărârii A.G.A. şi în continuarea procesului prin declararea căilor de reformare, la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursul declarat, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru aceleaşi considerente, va respinge excepţia lipsei de interes în promovarea recursului de faţă ca nefondată.
Cât priveşte lipsa de obiect a recursului pentru că hotărârea atacată în prezenta cauză a fost revocată printr-o altă hotărâre A.G.A., invocată de ceilalţi reprezentanţi ai societăţii în motivarea respingerii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine că acest aspect este irelevant, având în vedere că potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, desfiinţarea unei hotărâri A.G.A. se poate dispune doar de instanţa de judecată în cadrul unei proceduri strict reglementate de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În majoritate,
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal, excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional şi excepţia lipsei de interes ca nefondate.
Respinge cererea de renunţare la judecata recursului.
Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A Piteşti împotriva încheierii nr. 54/ A din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1277/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1276/2010. Comercial → |
|---|
