ICCJ. Decizia nr. 183/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 183/2010
Dosar nr. 27118/3/2007
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 august 2007, reclamanta SC H.E. SRL a chemat în judecată pârâta A.V.A.S. Bucureşti solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate că şi-a îndeplinit obligaţia de investiţii în sumă de 4.000.000 euro conform art. 8.9.11 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, să fie obligată pârâta să elibereze confirmarea de realizare a investiţiilor, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea investiţiei, să se constate că a încetat contractul de garanţie reală mobiliară nr. 521 şi să fie obligată pârâta să transmită la Arhiva Electronică de G.R.M., notificarea privind stingerea garanţiei reale asupra celor 2.191.093 acţiuni aflate în proprietatea reclamantei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Sentinţa nr. 1409 din 24 ianuarie 2008 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să elibereze confirmarea de realizare a investiţiilor conform art. 8.9.1.2 pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 cu plata de daune cominatorii de 300 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea obligaţiei.
De asemenea a obligat pârâta să transmită la Arhiva Electronică de G.R.M. respectiv la SC D.C. SA, notificarea privind stingerea garanţiei reale asupra unui număr de 2.191.099 acţiuni aflate în proprietatea reclamantei cu plata daunelor cominatorii de 200 lei/zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea obligaţiei.
S-a respins totodată ca inadmisibile capetele de cerere privind constatarea faptului că reclamanta a îndeplinit obligaţia de investiţii şi constatarea încetării contractului de garanţie reală imobiliară.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că aşa cum rezultă din actele dosarului reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de a efectua în societate o investiţie de 4.000.000 euro conform art. 8.9.11 din contract, virând în contul societăţii suma de 7.025.600 lei cu O.P. nr. 157 din 24 iunie 2006, suma de 2.077.500 lei cu O.P. nr. 609 din 30 noiembrie 2006 şi suma de 4.689.860 lei cu O.P. nr. 151 din 22 martie 2007.
Reclamanta şi-a îndeplinit de asemenea, obligaţia de a completa garanţiile reale cu o garanţie financiară constând în scrisoarea de garanţie bancară în valoare de 366.437,60 euro valabilă până la data de 25 iunie 2007.
Prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 23 ianuarie 2007 s-a aprobat majorarea capitalului social al SC G. SA Buzău cu suma de 6.924.999,29 lei reprezentând contravaloarea a 5.286.259 acţiuni subscrise de reclamantă, hotărârea fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului.
Deşi reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale stabilite prin contractul încheiat şi a solicitat A.V.A.S. Bucureşti confirmarea investiţiilor şi respectiv eliberarea garanţiilor la data de 12 aprilie 2007, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a elibera confirmarea privind realizarea investiţiei şi de a transmite la Arhiva Electronică de G.R.M. şi la SC D.C. SA notificarea privind stingerea garanţiei reale asupra celor 2.191.093 de acţiuni aflate în proprietatea reclamantei.
Şi capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii au fost acordate potrivit dispoziţiilor art. 1075 C. civ.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin Decizia nr. 403 din 22 septembrie 2008 însuşindu-şi criticile a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 8.9.1.2 alin. (5) din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005, „referitor la constituirea garanţiei reale mobiliare asupra acţiunilor se fac menţiuni la registrul acţionarilor societăţii ţinut de societatea de registru care ţine registrul acţionarilor societăţii, precum şi la Arhiva Electronică de G.R.M., cumpărătorul fiind obligat ca în termen de 60 zile de la încheierea contractului de garanţie reală mobiliară să prezinte vânzătorului dovada înregistrării garanţiei reale mobiliare la registrul acţionarilor societăţii sau la alt registru independent, precum şi la Arhiva Electronică de G.R.M.. În caz de nerespectare a termenului, cumpărătorul va plăti vânzătorului o penalitate de 0,06% pe zi de întârziere din preţul contractului”.
Ca urmare a delegaţiei imperfecte realizate prin actul adiţional nr. 2 la contract, delegaţie potrivit căreia alături de cumpărătorul acţiunilor G.V., se obligă, în solidar cu acesta la respectarea tuturor obligaţiilor asumate prin contract şi intimata, în calitate tot de cumpărător, se menţionează că, „pe tot parcursul Contractului sintagma „Cumpărătorul” se va înlocui cu sintagma „Cumpărătorii”.
S-a mai încheiat şi actul adiţional nr. 3 la contract, act care are ca obiect modificarea unor articole din contract, cu excepţia art. 8.9.1.2 alin. (5), menţionându-se că „restul clauzelor Contractului care nu fac obiectul prezentului Act adiţional rămân neschimbate, valabile şi executabile conform înţelesului lor iniţial stabilit de către părţi”.
În cauză, contractul de garanţie reală mobiliară nr. 521 bis s-a încheiat la data de 27 aprilie 2005.
Din înscrisurile noi depuse în apel reiese că intimata SC H.E. SRL a comunicat, cu adresa nr. 126 din 21 mai 2007, către apelanta A.V.A.S. Bucureşti, adresele eliberate de SC R. SA şi D.C. SA cu privire la constituirea gajului asupra acţiunilor obiect al contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Se constată comunicarea cu întârziere faţă de prevederea de la art. 8.9.1.2 alin. (5) din contract a efectuării publicităţii constituirii gajului, motiv pentru care este întemeiată susţinerea apelantei în sensul că intimata şi cumpărătorul G.V. îi datorează penalităţi de întârziere potrivit clauzei penale inserată la acest articol:
Art. 8.9.1.2 alin. (4) prevede condiţiile convenite de părţi pentru eliberarea de sub garanţie a acţiunilor gajate, respectiv prezentarea documentelor justificative privind realizarea integrală a investiţiilor, inclusiv dovada înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului a majorării de capital social, pe baza confirmării realizării investiţiilor şi a acordului de eliberare de sub gaj emise de vânzător.
Se observă că este solicitat şi acordul de eliberare de sub gaj al vânzătorului, acord care în cazul de faţă nu este dat cu motivarea întemeiată a existenţei debitului datorat de către cumpărători.
De asemenea instanţa de apel a mai reţinut ca prin respingerea în totalitate a acţiunii înseamnă inclusiv respingerea capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs în termen şi legal timbrat reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin apelul formulat A.V.A.S. invocând un singur motiv de apel exclusiv cu privire la cel de-al doilea punct a dispozitivului sentinţei instanţei de fond prin care a fost obligată la eliberarea de sub garanţie a acţiunilor deţinute de reclamantă, fiind încălcat şi principiul disponibilităţii.
Se susţine de asemenea că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 9 şi 11 din Legea nr. 99 având în vedere că obligaţia de comunicare către A.V.A.S. a dovezii de înregistrare a garanţiilor reale mobiliare asupra acţiunilor a fost respectată fiind executată în conformitate cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare acţiuni de către cumpărător.
Recursul este fondat.
Conform principiului disponibilităţii, instanţa de apel nu se putea pronunţa decât în limitele în care a fost sesizată.
Instanţa de apel a reţinut că se constată comunicarea cu întârziere faţă de prevederea de la art. 8.9.1.2 alin. (5) din contract a efectuării publicităţii constituirii gajului, motiv pentru care este întemeiată susţinerea apelantei în sensul că intimata şi cumpărătorul G.V. îi datorează penalităţi de întârziere potrivit clauzei penale inserate în acest articol.
Admiţând motivele străine pricinii invocate drept de „motive de apel” de către A.V.A.S., instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile imperative ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ. (care prevăd expres ca în apel nu se pot formula cereri noi) considerând în mod greşit ca pretenţiile noi invocate de AVAS sunt de fapt „mijloace de apărare”.
De reţinut că pretinsele penalităţi de întârziere reţinute de instanţa de apel nu au fost niciodată învederate instanţei de fond de către A.V.A.S. şi nu puteau face obiectul analizei acestei instanţe.
În concluzie instanţa de apel a depăşit limitele investirii şi a acordat apelantei A.V.A.S. ceea ce nu s-a cerut astfel că hotărârea judecătorească intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Potrivit art. 9 şi 11 din Legea nr. 99/1999 - garanţia reală mobiliară se constituie şi produce efecte în rem iar nu in personam, astfel că odată înregistrată ea îşi produce pe deplin efectele indiferent de dobânditorul ulterior al bunurilor asupra cărora s-a constituit.
Pe cale de consecinţă obligaţia de comunicare a constituirii garanţiei asupra acţiunilor prevăzută de art. 8.9.1.2 alin. (5) din contract trebuia executată în termen de 60 de zile de la data constituirii garanţiei iniţiale asupra acestor acţiuni, adică de la data încheierii contractului de garanţie reală mobiliară nr. 52 bis din 27 aprilie 2005, respectiv până la data de 27 iunie 2005.
În apelul promovat A.V.A.S. a confirmat faptul că cumpărătorul G.V. a înregistrat garanţia reală mobiliară asupra acţiunilor atât la SC R. SA cât şi la Arhiva Electronică de G.R.M. şi a comunicat A.V.A.S. dovezile de înregistrare a garanţiilor prin adresa înregistrată la A.V.A.S. sub nr. DPP/3606 din 8 iunie 2005 înăuntrul termenului de 60 de zile prevăzut în art. 8.9.1.2 alin. (5) din contract.
Rezultă aşadar că obligaţia de comunicare către A.V.A.S. a dovezii de înregistrare a garanţiilor reale mobiliare asupra acţiunilor a fost respectată fiind executată în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare acţiuni de către cumpărătorul G.V.
Încheierea ulterioară a actului adiţional nr. 2 prin care intimata a devenit cumpărător alături de G.V. în contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 24/2002 fără a atinge restul prevederilor contractuale nu este de natură a genera în sarcina noului cumpărător obligaţie de reînregistrare a garanţiei şi de recomunicare a acesteia către A.V.A.S., aşa cum eronat a reţinut instanţa de apel.
De altfel aşa cum rezultă din actele dosarului obligaţia garantată a fost executată, situaţie în care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) şi art. 105 din Legea nr. 99/1999 în sensul că s-a dispus încetarea garanţiei de eliberare în mod corespunzător a acestora.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC H.E. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 403 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 1409 din 31 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1285/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1277/2010. Comercial → |
|---|
