ICCJ. Decizia nr. 1586/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1586
Dosar nr. 1571/1371/20
Ședința publică din 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, următoarele:
Prin acţiunea introductivă, SC V.S. SRL obligarea pârâtei la plata sumei de 145.170,03 lei cu titlu de penalizare întârziere, invocând culpa pârâtei în achitarea cu întârziere a de decontare, fiind angajată răspunderea acesteia în condiţiile stipulate în contn cte.
Prin sentinţa nr. 596 din 2 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş s-a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC V.S. SRL Corunca împotriva pârâtei SC F.T. SRL Bucureşti, a fost obligată pârâta la plata sumei de 96.762,35 lei reprezentând penalităţi în cuantum procential de 0,1% pe zi de întârziere aferente intervalului 20 ianuarie 2006 - octombrie 2007, s-au respins celelalte pretenţii formulate de reclamantă şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.187,44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantei este admisibilă în parte, doar pentru suma de 96.762,35 lei ron, adnă în cuantum procentual de 0,1% pe zi de întârziere aferent intervalului 20 ianuarie 2006 - 1 octombrie 2007; este adevărat că în cuprinsul art. 26 din contract s-a prevăzut ca şi cuantum al penalităţilor 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, însă reclamanta a înţeles să-şi reconsidere sancţiunea sub aspectul daunelor dominatorii, inserând în fiecare din facturile emise în executarea contractului cuantumul penalităților nivelul de 0,1% pe zi de întârziere. Factura emisă ulterior şi acceptaţi de partea adversă nu poate fi apreciată din acest punct de vedere al clauzei anterioare a contractului în mod bilateral, asimilat actului adiţional, poziţie ce se încadrează în aplicarea dispoziţiile art. 969 C. civ 1. Potrivit acestei raţiuni, actul ulterior poate modifica, prelungi, ori chiar sista efectele contractului iniţial.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia ca există o confuzie privind cele două consemnări ale cuantumului penalităţilor şi că în realitate părţile nu au urmărit ulterior, la emiterea facturilor, o modificare a art. 26 din contract, devin incidente dispoziţiile art. 983 C. civ. Potrivit acestuia "Când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă"; instanţa de fond nu şi-a însuşit obiecţia pârâtei privind confuzia ce s-ar genera prin menţiunea simplă „plata se face în 120 de zile"; în lipsa unei alte precizări, s-a interpretat că termenul de 120 de zile curge de la primirea mărfii şi nicidecum că acesta s-ar proroga la un termen viitor, necunoscut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC F.T. SRL Piteşti, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca prematur formulată pe considerentul că nu au fost respectate disp. art. 720 alin. (2) C. proc. civ. privind îndeplinirea procedurii prealabile, convocarea făcută de reclamantă în vederea concilierii nu a fost însoţită de actele doveditoare a pretenţiilor solicitate respectiv facturi fiscale precum şi calculul penalităţilor de întârziere. Se arată că instanţa de fond a aplicat un procent de penalitate de 0,1% pe zi de întârziere, iar procedura concilierii s-a tăcut pentru o penalitate de 0,15%.
Prin Decizia nr. 44/ A din 25 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de SC F.T. SRL, cu motivarea că, în legătură cu procedura prealabilă, Curtea constată că aceasta nu trebuie privită sub un formalism excesiv, scopul legiuitorului fiind acela de notificare a debitului declarat de către reclamant şi eventual realizarea unei înţelegeri asupra pretenţiilor formulate; în cauză a fost iniţiată procedura concilierii aşa cum rezultă din actul depus la fila 5 din dosar, act în cuprinsul căruia se indică cuantumul pretenţi lor, titlu în baza căruia se solicită aceste pretenţii şi modalitatea de calcul a penalităţilor, însă pârâta nu a dat curs invitaţiei şi nu s-a prezentat la conciliere.
Raportat la cuantumul penalităţilor de întârziere prin procedura concilierii s-a avut în vedere penalităţile de 0,15 % prevăzute în contractul nr. 3270/2005 încheiat între părţi, însă în cursul cercetării judecătoreşti, judecătorul primei instanţe a interpretat menţiunii făcute pe facturile fiscale, acelea că penalităţile sunt 0,1 % pe zi de întârziere ca o modificare a convenţiei părţilor în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, convenţie acceptată de ambele părţi.
Împotriva deciziei pronunţate de Instanţa de Apel, pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, invocând drept motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reţine că, potrivit art. l din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speţă, recurenta a fost citată cu menţiunea achitaţii taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar, potrivit dovezii aflate în dosarul cauzei fila 16, iar până la termenul de judecată stabilit pentru solutionarea recursului nu a depus dovada achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenu stabilit de Înalta Curte, 6 mai 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligaţie timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire a art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtul SC F.T. SRL Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâtul SC F.T. SRL Piteşti înpotriva Deciziei nr. 44 / A din 25 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu - Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3117/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3121/2010. Comercial → |
|---|
