ICCJ. Decizia nr. 1753/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1753/2010
Dosar nr. 6098/62/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta SC D.G.I. SRL Braşov a solicitat instanţei obligarea pârâtei SC M. SA Braşov, la plata sumei de 28.600 euro plus T.V.A., reprezentând preţul serviciilor efectuate de reclamantă în baza contractului de cesiune din 16 septembrie 2005 şi să se instituie sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale societăţii în măsura necesară realizării creanţei pârâtei.
În cauză, pârâta SC M. SA Braşov a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca prematur introdusă, rezoluţiunea contractului de prestări servicii din 16 septembrie 2005 şi obligarea reclamantei la plata sumei de 15.381,33 lei şi a dobânzii legale de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, până la plata efectivă.
Prin sentinţa nr. 428/ C din 7 aprilie 2009, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantei ca prematură. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a admis cererea reconvenţională şi a dispus rezoluţiunea contractului de cesiune din 16 septembrie 2005 încheiat între părţi.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că la data de 16 septembrie 2005, între cele două societăţi, s-a încheiat contractul de cesiune din 16 septembrie 2005, care are ca obiect cesionarea exclusivă a drepturilor reclamantei către pârâtă, asupra programului numit platformă multifuncţională de comunicaţii, incluzând dreptul de reproducere, de distribuire, de închiriere, de împrumut, de comunicare publică, de retransmitere prin cablu şi de realizare de opere derivate.
Preţul contractului a fost convenit la suma de 31.600 euro plus T.V.A., pentru care s-a întocmit factura proforma din 19 septembrie 2005, acceptată de părţi, plata urmând a fi făcută în mai multe tranşe. La data semnării contractului, pârâta a achitat suma de 3.000 euro plus T.V.A., respectiv 12.671 lei, sumă pentru care s-a eliberat factura fiscală din 16 septembrie 2005.
Ulterior, pârâta a refuzat plata preţului, motivând că platforma nu este funcţională, iar faţă de această situaţie, reclamanta a somat-o pe pârâtă în vederea respectării obligaţiilor contractuale, invitând-o la conciliere directă, în temeiul dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
A mai reţinut instanţa că, anterior contractului de cesiune, între părţi a mai existat un contract de prestări servicii din 31 ianuarie 2005, care a avut ca obiect conceperea, realizarea şi implementarea de către reclamantă a unui program numit platformă multifuncţională de comunicaţii, executat integral şi predat pârâtei în baza procesului verbal din data de 31 mai 2005, pe care aceasta din urmă l-a recepţionat, confirmând totodată că este perfect funcţional. întrucât pârâta nu îşi executase obligaţia de plată corelativă acestui contract şi şi-a manifestat intenţia să achiziţioneze toate drepturile patrimoniale de autor asupra platformei, părţile au convenit încheierea unui alt contract (din 16 septembrie 2005) prin care să fie cesionată platforma împreună cu toate drepturile patrimoniale de autor. îndeplinirea condiţiilor de funcţionalitate urma a fi determinată în urma testelor administrate în comun de către părţi şi constatată printr-un proces verbal, or acest proces - verbal nu s-a încheiat, situaţie faţă de care instanţa a constatat că cererea reclamantei este prematură.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, tribunalul a reţinut că reclamanta SC D.G.I. SRL Braşov nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare către pârâta SC M. SA Braşov a programului informatic în litigiu, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 1020 și 1021 C. civ., s-a dispus rezoluţiunea contractului din culpa reclamantei, cu obligarea acesteia la restituirea avansului plătit, respectiv suma de 15.381,33 lei, reprezentând suma de 12.671 lei achitată la data semnării contractului, actualizată cu rata inflaţiei la data de 14 octombrie 2008, data formulării cererii reconventionale.
Hotărârea primei instanţe a fost apelată de către reclamanta SC D.G.I. SRL Braşov, iar prin Decizia nr. 91/ Ap din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat în tot sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut ineficienta probatoriului administrat în cauză, cu privire la modul de executare a obligaţiilor contractuale, iar faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă necesitatea efectuării probei cu expertiză tehnică, ce va trebui să stabilescă dacă sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare a platformei şi să demonstreze modul în care reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate. A mai reţinut instanţa că admiterea excepţiei de prematuritate a formulării acţiunii faţă de neîntocmirea procesului - verbal de recepţie, fara aprecierea modului de îndeplinire a obligaţiilor contractuale principale este greşită, întrucât se omite în mod formal analizarea raporturilor contractuale dintre părţi şi având în vedere că prima instanţă a soluţionat acţiunea fără a intra în cercetarea fondului, iar rezolvarea cererii reconventionale este în strânsă legătură cu acţiunea dedusă judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a fost admis apelul, s-a desfiinţat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel, a declarat recurs pârâta SC M. SA Braşov, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe, susţinând în esenţă că hotărârea curţii de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, cuprinde motive străine de natura pricinii şi interpretează în mod greşit unele dintre actele juridice deduse judecăţii.
A susţinut recurenta că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că tribunalul ar fi soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, având în vedere că, deşi a fost admisă excepţia prematurităţii formulării acţiunii, s-au administrat probe, înscrisuri şi interogatoriu şi numai după analiza acestora, tribunalul a pronunţat hotărârea.
S-a mai susţinut că instanţa şi-a întemeiat soluţia pe interpretarea unor acte juridice, respectiv contractul de prestări servicii din 31 mai 2005 şi procesul-verbal de recepţie din 12 august 2005, care nu au nicio legătură cu prezenta cauză, obiectul acesteia fiind contractul din 16 septembrie 2005. Totodată, a susţinut recurenta că hotărârea cuprinde motive contradictorii, având în vedere că instanţa a interpretat denunţarea unor servicii prestate de intimată ca fiind o dovadă a continuării colaborării, iar susţinerea recurentei conform căreia nu s-a încheiat un proces - verbal de recepţie deoarece platforma nu era integral realizată, a fost interpretată ca dovadă a îndeplinirii obligaţiilor intimatei.
Instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, trecând peste caracterul de lege a părţilor conferit contractului de art. 969 C. civ., apreciind că este necesar să se stabilească gradul de îndeplinire a obligaţiilor de către intimată, atâta timp cât îndeplinirea parţială a condiţiilor de funcţionalitate atrage sancţiunea neobligării la plata preţului.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Pentru examinarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează situaţia în care instanţa a pronunţat o decizie cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, se vor analiza cu prioritate criticile vizând reţinerea de către instanţă a faptului că tribunalul ar fi soluţionat acţiunea fara a intra în cercetarea fondului, cu referire la dispoziţiile ce reglementaeză calea de atac ordinară a apelului.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că în mod greşit prima instanţă a soluţionat cauza, fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare. în speţă, se constată că prima instanţă, deşi a admis excepţia prematuritătii, a administrat probatoriul propus de părţi, a analizat actul juridic dedus judecăţii, precum şi obligaţiile părţilor asumate prin contract. Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată, tăcând o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac a apelului, instanţa avea posibilitatea, în temeiul dispoziţiilor art. 292 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (2) C. proc. civ., să dispună administrarea probelor considerate a fi utile în soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte criticile ce vizează motivarea contradictorie şi interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., nu mai pot face obiectul analizei instanţei de recurs, având în vedere soluţia pronunţată, incidente fiind şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., în sensul că prin decizia recurată, instanţa de apel a soluţionat procesul fara a intra în cercetarea fondului.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa decizia decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care, având în vedere şi dispoziţiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va soluţiona cauza ţinând seama de toate motivele, apărările şi susţinerile părţilor şi va administra toate probele considerate a fi utile soluţionării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Braşov împotriva Deciziei nr. 91/ Ap din 15 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1343/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1336/2010. Comercial → |
|---|
