ICCJ. Decizia nr. 1684/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1684/2010
Dosar nr. 3863/105/2007
Ședința publică de la 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată LA 10 decembrie 2003 la Judecătoria Ploieşti, reclamantul C.L. Bucov a chemat în judecată pe pârâta SC U. SRL Bucov, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună evacuarea necondiţionată a pârâtei din spaţiul comercial pe care-l ocupă, situat în comuna Bucov, jud.Prahova, obligarea pârâtei la plata chiriei restante pentru perioada martie - aprilie 2003 şi a lipsei de folosinţă începând cu luna iunie 2003 la zi, pentru spaţiul ocupat tară nici un drept.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a închiriat pârâtei, în baza contractului de închiriere din 1993, spaţiul în litigiu pe un termen de 10 ani, termen care a expirat la 18 mai 2003, Iară ca între părţi să mai intervină tacita relocaţiune, că pârâta a refuzat încheierea unui nou contract ocupând spaţiul comercial fără nici un drept, după expirarea termenului de închiriere, astfel încât, este obligată să predea spaţiul în litigiu şi să achite atât chiria cât şi lipsa de folosinţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 115 și 118 C. proc. civ., pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, precum şi o cerere reconventională prin care a solicitat, obligarea reclamantului să încheie un nou contract de închiriere, compensarea chiriei cu contravaloarea lucrărilor de amenajare şi modernizare constând în construcţii şi instalaţii efectuate la spaţiul închiriat şi la un garaj, iar în subsidiar, în cazul admiterii acţiunii, obligarea reclamantului la plata contravalorii lucrărilor efectuate, actualizată în raport de euro, până la data plăţii efective şi instituirea în favoarea sa unui drept de retenţie, până la achitarea debitului.
Prin sentinţa civilă nr. 8929 din 17 noiembrie 2006 a Judecătoriei Ploieşti au fost admise în parte atât acţiunea, cât şi cererea reconventională precizată şi s-a dispus evacuarea necondiţionată a pârâtei din spaţiul comercial situat în comuna Bucov, jud. Prahova, fiind obligată pârâta la plata chiriei restante pentru perioada martie - mai 2003 de 1.524.480 lei, de 11.687.680 lei pentru perioada iunie 2003 -aprilie 2005, iar reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a contravalorii lucrărilor efectuate de aceasta la spaţiul comercial în litigiu de 369.034.632 lei.
Au fost respinse restul capetelor de cerere formulate prin acţiune şi cererea reconventională precizată şi compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunţa o asemenea soluţie, s-a reţinut că între părţi a intervenit un contract de închiriere din 1993 privind spaţiul comercial situat în comuna Bucov, pe un termen de 10 ani, respectiv 18 mai 1993 - 18 mai 2003, însă, după expirarea acestui termen, între părţi nu a mai fost încheiat un alt contract de închiriere, existând neînţelegeri privind neplata la termen a chiriei şi chiar a unei chirii mai mare, astfel încât pârâta ocupă ilegal spaţiul comercial în litigiu.
De asemenea, s-a menţionat că pârâta a executat la spaţiul comercial, o serie de lucrări de îmbunătăţire în valoare totală de 369.034.632 lei calculate în baza raportului de expertiză tehnică construcţii refacere ing. B.C.
În urma apelului declarat de ambele părţi, s-a pronunţat Decizia nr. 168 din 13 martie 2007 prin care tribunalul a anulat sentinţa pronunţată de Judecătoria Ploieşti şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Prahova. Pentru a adopta această soluţie instanţa de apel a reţinut că raporturile juridice izvorâte din contractul de închiriere încheiat între părţi au caracter comercial, iar obiectul principal al acţiunii vizează evacuarea pârâtei din spaţiul comercial în litigiu, deci o cerere neevaluabilă în bani, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
La Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată ca fond comercial, sub nr. 3863/105/2007, iar, la solicitarea părţilor, s-au administrat probatorii cu înscrisuri.
Prin sentinţa nr. 389 din 24 martie 2008, Tribunalul Prahova a admis acţiunea formulată de reclamantul C.L. Bucov şi, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtă, dispunând evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucov, jud.Prahova.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei 1.321,21 lei c/val chirie restantă şi reclamanta a fost obligată sa plătească pârâtei suma de 36.903,46 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor.
A respins în rest cererea reconvenţională.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC U. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 129 din 13 iunie 2008 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de netimbrare a cererii de apel invocată din oficiu, a anulat ca netimbrat apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că apelanta-pârâtă nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 68,84 lei şi timbrul judiciar de 3,45 lei, deşi a fost citată cu menţiunea referitoare la timbraj şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC U. SRL invocând prevederile art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă următoarele:
- Decizia este nelegală, întrucât instanţa a încălcat dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. şi implicit dreptul său la apărare.
- La data de 13 iunie 2008, fiind primul termen de judecată pentru soluţionarea apelului părţile au depus la dosar cereri pentru lipsă de apărare. Cererea recurentei a fost justificată pe faptul angajării unui apărător atât în vederea motivării apelului cât şi al susţinerii acestuia.
- Curtea, deşi a luat act de depunerea acestor cereri nu s-a pronunţat asupra lor.
- Instanţa nepronunţându-se asupra cererii sale şi în lipsa recurentei a invocat excepţia netimbrării apelului pe care îl anulează pe acest considerent.
- Soluţia pronunţată este nelegală, dată cu încălcarea dreptului la apărare, deoarece dacă s-ar fi acordat un termen s-ar fi făcut dovada că taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar aferente cererii au fost depuse la instanţa de fond, dar din motive care nu se cunosc nu au fost înaintate cu dosarul.
Intimata C.L. Bucov a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului declarat de pârâta SC U. SRL, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa nu s-a pronunţat pe cererile de amânare formulate de părţi, încălcându-se dispoziţiile art. 156 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Cauza a fost soluţionată, în apel, la primul termen de judecată pe excepţia de netimbrare a cererii de apel invocată din oficiu, aşa cum rezultă din practicaua şi considerentele deciziei recurate.
La data de 12 iunie 2008 intimatul C.L. Bucovăt a solicitat prin cerere scrisă acordarea unui termen de judecată întrucât consilierul juridic se află în concediu de odihnă.
La data de 13 iunie 2008 apelanta SC U. SRL a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, sens în care s-a depus o cerere scrisă.
Curtea de Apel Ploieşti a luat act de depunerea acestor cereri, aşa cum rezultă din practicaua deciziei, însă nu s-a pronunţat asupra acestora şi în lipsa părţilor a invocat din oficiu excepţia netimbrării.
Instanţa era obligată să se pronunţe mai întâi pe cererile de lipsă de apărare cu care fusese investită şi apoi în funcţie de soluţia dată cu privire la aceste cereri avea a se pronunţa pe excepţie.
Neprocedând astfel instanţa de apel a încălcat dreptul la apărare al părţilor, care garantează o judecată imparţială, prin posibilitatea ca părţile să-şi poată spune părerea şi să se apere cu privire la toate aspectele ce ar putea influenţa soluţia în cauză.
Constatând încălcarea dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ. se apreciază că hotărârea este afectată de nelegalitate, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente şi faţă de împrejurarea că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC U. SRL Bucov împotriva Deciziei nr. 129 din 13 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1336/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1549/2010. Comercial → |
|---|
