ICCJ. Decizia nr. 1756/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1756/2010
Dosar nr. 1016/42/2009
Ședința publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 4 din 24 septembrie 2009, Tribunalul arbitrai de pe lângă Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură, a admis în parte acţiunea reclamantei CN R. SA filiala U.M.M. SA împotriva pârâtei SC G.M.T. SRL pe care a obligat-o la 114.826,44 lei cu titlu de contravaloarea marfa şi la 2.951 lei cheltuieli de arbitrare, şi a respins cererea reconvenţională.
Împotriva acestei hotărâri, SC G.M.T. SRL a formulat acţiune în anulare susţinând că tribunalul arbitrai nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut respectiv asupra pretenţiilor reciproce şi compensării datoriilor până la acoperirea creanţei celei mai mici; hotărârea încalcă dispoziţiile imperative ale legii înlăturând aplicarea Convenţiei O.N.U. şi a celei de la Viena iar litigiul nu era de competenţă arbitrală.
Prin sentinţa nr. 268 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea în anulare considerând că prin art. 25 al contractului din 2002, părţile au înţeles să supună litigiile lor Tribunalului de arbitraj al Camerei de Comerţ şi Industrie Dâmboviţa iar tranzacţia din 2005 reprezintă act adiţional la contractul iniţial, supus a aceleiaşi clauze compromisorii.
Celelalte motive invocate au fost apreciate motive de rejudecare în fond a cauzei ce nu pot fi reluate decât în condiţiile anulării sentinţei arbitrale pentru motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
împotriva sentinţei astfel pronunţate, SC G.M.T. SRLa declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel, ca de altfel nici instanţa arbitrală nu au analizat cererea reconvenţională prin care s-a solicitat compensarea datoriei în sumă de 45.000 euro, daune plătite partenerului străin calculate la nivelul dobânzii R.O.B.O.R. şi a refuzat aplicarea Convenţiei O.N.U. şi a celei de la Viena.
Critica asupra sentinţei curţii de apel priveşte necompetenţa instanţelor arbitrale, întrucât tranzacţia încheiată nu a menţinut clauza compromisorie dar şi nemotivarea înlăturării celorlalte critici ale sentinţei arbitrale.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată pentru motivele limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., astfel încât instanţa de control judiciar nu este îndreptăţită să reanalizeze situaţiile de fapt ci numai să constate unul dintre motivele prevăzute de lit. a) și i) ale art. 364 C. proc. civ.
Tribunalul arbitrai a respins cererea reconvenţională apreciind că pârâta reclamantă nu şi-a determinat cuantumul real al daunelor pretinse de partenerul extern, astfel încât curtea de apel, judicios a apreciat că instanţa arbitrală s-a pronunţat asupra cererii în reluarea ei presupune reaprecierea probelor, situaţie ce nu circumscrie dispoziţiilor procedurale citate.
Evocarea convenţiilor internaţionale este nepertinentă, iar tribunalul arbitrai şi instanţa de judecată au motivat lipsa aplicabilităţii lor în condiţiile unor contracte interne.
În privinţa competenţei arbitrajului, curtea de apel a reţinut judicios, că prin tranzacţia din 14 noiembrie 2005 s-a încheiat un act adiţional la contractul din 2002, iar pentru ca un act adiţional să modifice clauzele contractului erau necesare menţiuni exprese în acest sens, altfel toate clauzele contractului principal neafectate de dispoziţii derogatorii din actul adiţional, îşi produc efectele.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei nr. 268 din 10 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.M.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 268 din 10 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3155/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1343/2010. Comercial → |
|---|
