ICCJ. Decizia nr. 2157/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2157/2010
Dosar nr. 6610/30/2008
Şedinţa publică de la 8 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 533 din 26 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 6610/30/2008, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată şi precizată de reclamanta SN R. S.A. Bucureşti, prin Sucursala Timişoara, în contradictoriu cu pârâta SC R.I.P.S. SRL Timişoara, având ca obiect obligaţia de a face. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 549/ PI din 18 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1453/COM/2004, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2.279.190.498 lei, reprezentând contravaloarea tâmplăriei de aluminiu montată urmare a lucrărilor derulate în temeiul contractului de antrepriză din 1997.
Acest aspect a făcut obiect de preocupare pentru instanţa de apel, care prin Decizia civilă nr. 107 din 25 aprilie 2006 a confirmat că tâmplăria de aluminiu, deşi montată provizoriu există obligaţia de plată, contravaloarea lucrării respective trebuie achitată în măsura în care a fost realizată.
Acţiunea apare a fi nefondată în contextul în care s-a dovedit doar, cu autoritate de lucru judecat că bunurile au fost montate şi livrate acesteia, dar nu şi contrariul în sensul că au fost ridicate de către pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SN R. SA Bucureşti, prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii acţiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta arată că prin hotărârea apelată, prima instanţă a respins acţiunea prin care a solicitat obligarea SC R.I.P.S. SRL la predarea tâmplăriei de aluminiu achitată de ea, motivat de faptul că plata acesteia a fost dispusă printr-o hotărâre irevocabilă (Decizia civilă nr. 107 din 25 aprilie 2006), iar în prezentul proces nu ar fi dovedit că tâmplăria din aluminiu a fost demontată de pârâtă ulterior, apreciind raţionamentul instanţei ca fiind total greşit.
Mai susţine că prin Decizia civilă nr. 107 din 25 aprilie 2006 instanţa a obligat-o la plata contravalorii tâmplăriei de aluminiu realizată de pârâtă, motivat de faptul că „chiar dacă tâmplăria de aluminiu a fost numai montată provizoriu, cum de altfel este recunoscut chiar de către reclamantă (SC R.I.P.S. SRL) prin concluziile scrise menţionate, contravaloarea lucrării respective trebuie achitată", iar refuzul său de a achita de bună voie tâmplăria de aluminiu a fost motivat de faptul că aceasta nu avea un agrement tehnic, lucru peste care instanţa de fond a trecut.
Realizarea şi montarea tâmplăriei de aluminiu a făcut parte dintr-o lucrare de construcţii montaj (antrepriză de construcţii) mult mai amplă şi anume supraetajarea unei clădiri a apelantei, lucrare ce a făcut obiectul contractului de antrepriză din 29 noiembrie 1997. Având în vedere că antreprenorul are obligaţia de a efectua lucrările cu propriile materiale şi pe riscul său art. 3.1 din contract, coroborat cu art. 1479 C. civ., orice lucrare se consideră executată şi îl descarcă pe acesta de obligaţia de a o realiza doar după predarea ei către beneficiar, lucru care în cazul de faţă nu s-a realizat niciodată.
Prin Decizia nr. 5 din 12 ianuarie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei cu 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SN R. SA Bucureşti prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei SC R.I.P.S. SRL la predarea tâmplăriei de aluminiu în suprafaţă de 496,69 mp, cu motivarea că plata acesteia de către SN R. SA Bucureşti, prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara a fost dispusă printr-o hotărâre irevocabilă, iar în cauză reclamanta nu a dovedit cele afirmate, respectiv aspectul că pârâta a demontat ulterior tâmplăria de aluminiu.
Prin apelul formulat, reclamanta a încercat să repună în discuţie cele dispuse prin Decizia civilă nr. 107 din 25 aprilie 2006, cu motivarea că întrucât s-a dispus plata contravalorii tâmplăriei de aluminiu cu toate că aceasta nu avea un agrement tehnic fiind montată provizoriu, lucrarea nu a fost predată, dar aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în cauză s-a dovedit cu autoritate de lucru judecat că bunurile au fost montate şi livrate reclamantei, iar nu şi contrariul afirmat în sensul că tâmplăria a fost ridicată de către pârâtă.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta criticând soluţia dată sub aspectul netemeiniciei, respectiv a reţinerii unei situaţii de fapt eronate, privind realizarea şi montarea tâmplăriei de aluminiu.
Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 302 lit. c) C. proc. civ., se constată că acesta nu conţine motive de nelegalitate, motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., fiind formal invocat, argumentele aduse în dezvoltarea acestuia neputând fi încadrate nici unui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.
Cum criticile vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă SN R. SA Bucureşti prin Sucursala Direcţia Radiocomunicatii Timişoara împotriva Deciziei nr. 5 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, conform art. 3041 alin. (1) lit. c) C. proC. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4317/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3160/2010. Comercial → |
|---|
