ICCJ. Decizia nr. 1325/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1325/2011
Dosar nr. 216/63/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 411 din 9 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 216/63/2010 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M.D. împotriva pârâtei R.A.A. Craiova cu consecinţa obligării acesteia la restituirea sumei de 109.443,54 RON către reclamantă şi la plata dobânzii legale aferente sumei, până la achitarea efectivă.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă - învestită ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale prin Sentinţa nr. 1803 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Craiova – a reţinut în esenţă că părţile au încheiat la data de 11 mai 2007 contractul de închiriere nr. 422 pentru spaţiul comercial situat administrativ în Craiova, pentru o durată de 5 ani.
Ulterior pârâta a pretins reclamantei să-i achite suma de 109.443,54 RON, reprezentând o datorie a altei persoane, astfel încât s-a apreciat că în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 1092 C. civ. în sensul că suma, deşi achitată de reclamanta, nu reprezintă chiria cuvenită în temeiul contractului de închiriere, plata efectuată este lipsită de cauză şi trebuie restituită reclamantei.
Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, tribunalul a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţă cu privire la prenumele reclamantei, în sensul că acesta este MI şi nu MA, cum din eroare s-a consemnat.
Apelul declarat de pârâta R.A.A. Craiova a fost admis prin Decizia comercială nr. 166 din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, sentinţa fiind schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Pentru a proceda astfel, instanţa de apel a arătat că tribunalul a aplicat greşit dispoziţiile art. 1092 C. civ. privind plata nedatorată, în speţă nefiind îndeplinită cerinţa executării de către reclamantă a unei obligaţii de care nu era ţinută şi pe care a achitat-o fără intenţia de a plăti datoria altuia.
Creanţa din litigiu reprezintă chiria restantă şi penalităţile de întârziere pentru imobilul ce a făcut obiectul licitaţiei din 19 februarie 2007, era datorată în temeiul unui contract de închiriere anterior, iar valabilitatea obligaţiei nu a fost contestată de reclamantă care a convenit cu pârâta ca, odată cu câştigarea licitaţiei pentru închirierea spaţiului să preia şi obligaţia achitării acestei datorii.
De altfel, potrivit caietului de sarcini asumarea obligaţiei de plată a debitului restant acorda un drept de preemţiune, iar achitarea sumei trebuia efectuată până la întocmirea contractului de închiriere.
În aceste condiţii, reclamanta cunoscând condiţiile de participare la licitaţie pentru spaţiul închiriat, prin semnarea fără obiecţiuni a Procesului-verbal din 19 aprilie 2007, prin achitarea sumei de 80.000 RON şi asumarea obligaţiei de a plăti diferenţa, conform Declaraţiei autentificate sub nr. 993 din 11 mai 2007 şi-a exprimat în mod expres, clar şi fără echivoc acordul de a plăti suma din litigiu.
Astfel, arată instanţa de apel, în speţă a operat, în conformitate cu dispoziţiile art. 1131 C. civ. o novaţie prin schimbare de debitor deoarece reclamanta s-a angajat faţă de creditor să plătească datoria, fără ca pentru aceasta să fie necesar concursul debitorului iniţial.
Incidenţa acestui text legal exclude existenţa îmbogăţirii fără justă cauză ale cărei condiţii nu sunt îndeplinite, contrar susţinerilor reclamantei .
Prin Încheierea nr. 38 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în practicaua Încheierii de şedinţă din 1 iulie 2010 în sensul că proba cu înscrisuri solicitată de intimata reclamantă a fost respins ca nefiind utilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.M.D. criticând-o ca fiind lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1128 - 1131 C. civ. la o situaţie ce nu îndeplineşte condiţiile legale ale novaţiei.
În mod concret recurenta invocă faptul că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile speciale necesare pentru a opera o novaţie subiectivă deoarece intimata-pârâtă nu l-a descărcat pe vechiul debitor de datorie, conform art. 1128 alin. (1) pct. 2 C. civ., ci a promovat o acţiune în justiţie pentru a-şi recupera debitul de la fost chiriaş, ceea ce echivalează cu lipsa intenţiei de a nova.
Totodată, susţine recurenta, nu sunt îndeplinite nici condiţiile generale cerute pentru validitatea convenţiilor în sensul că acceptarea plăţii a fost determinată de condiţionarea câştigării licitaţiei, ceea ce constituie un argument în plus pentru aprecierea lipsei consimţământului, respectiv a unui consimţământ viciat, situaţie în care nici cauza nu este valabilă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că în lipsa indicării unui temei de drept, Înalta Curte, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezvoltarea criticilor permite încadrarea acestora în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va reţine că recursul este nefondat.
Astfel, creanţa din litigiu reprezintă chiria restantă şi penalităţile de întârziere aferente datorate în temeiul unui contract de închiriere anterior cu privire la imobilul ce a făcut obiectul licitaţiei publice organizată de intimata pârâta R.A.A. Craiova.
Potrivit caietului de sarcini, care cuprindea condiţiile de participare, obligaţiile ce trebuiau îndeplinite de adjudecatar şi condiţiile în care urma să se încheie contractul de închiriere, participantul la licitaţie care va prelua debitul restant va beneficia de un drept de preemţiune, urmând ca achitarea sumei să se efectueze până la încheierea contractului de închiriere.
Această clauză stipulată la secţiunea D, pct. 3 din caietul de sarcini a fost acceptată de recurentă care însă, ulterior, deşi nu contestă că a dorit să beneficieze de dreptul de preemţiune, susţine prin recursul formulat că în acest mod consimţământul său fie a lipsit, fie a fost viciat la încheierea contractului. De menţionat sub acest aspect că, iniţial intimata reclamantă a motivat că a făcut o plată nedatorată supusă restituirii conform art. 1092 C. civ., apoi că această sumă trebuie să-i fie remisă potrivit principiului îmbogăţirii fără justă cauză, iar prin motivele de recurs invocă lipsa consimţământului său, respectiv vicierea acestuia la asumarea obligaţiei de a achita debitul restant.
În realitate, astfel cum corect a argumentat şi instanţa de apel valabilitatea obligaţiei nu a fost contestată, achitarea debitului restant reprezenta o condiţie pentru acordarea dreptului de preemţiune, pe care reclamanta a înţeles să şi-l valorifice, aceasta şi-a exprimat în mod clar şi fără echivoc acordul de a executa obligaţia, parţial prin plată voluntară şi pentru diferenţă printr-o declaraţie autentificată, şi nu în ultimul rând a încheiat contractul de închiriere pentru imobilul ce a făcut obiectul licitaţiei.
Prin urmare, chiar dacă s-ar accepta interpretarea recurentei cu privire la neîndeplinirea condiţiilor specifice unei novaţii prin schimbarea de debitor, în sensul art. 1128 alin. (2) C. civ., valabilitatea obligaţiei asumate de aceasta nu poate fi contestată din perspectiva dispoziţiilor art. 969 C. civ., în condiţiile în care, astfel cum s-a menţionat anterior, prin participarea la licitaţie urmată de încheierea contractului de închiriere au fost acceptate toate condiţiile stabilite de organizatorul licitaţiei.
În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins în conformitate cu art. 312 alin.(1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.M.D. împotriva Deciziei nr. 166 din 8 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2703/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1323/2011. Comercial → |
|---|
