ICCJ. Decizia nr. 1582/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1582/2011
Dosar nr.2257/115/2009
Şedinţa publică din 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Caraş-Severin, înregistrată la data de 29 iulie 2009, astfel cum a fost precizată la data de 7 septembrie 2009, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, în principal, anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte din data de 26 iunie 2009, iar, în subsidiar, constatarea nulităţii absolute a acestei hotărâri, motivată pe încălcarea legii, cu referire la art. 123 alin. (3) şi art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Caraş-Severin a admis excepţia tardivităţii, invocată de pârâtă, cu consecinţa respingerii acţiunii ca tardiv formulată, prin sentinţa nr. 33, pronunţată la data de 17 noiembrie 2009.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că înregistrarea acţiunii pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 29 iulie 2009 s-a făcut peste termenul de 15 zile, prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, având în vedere că motivele invocate de reclamantă pentru anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor societăţii pârâte nu sunt motive de nulitate absolută.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 189/A, pronunţată la data de 11 noiembrie 2010.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a considerat că motivele invocate de reclamantă în susţinerea acţiunii referitoare la convocarea nelegală a adunării generale, în sensul că nu s-ar fi precizat data de referinţă şi nici valoarea de emisiune a noilor acţiuni se constituie în motive de nulitate relativă, întrucât „data de referinţă” ori „valoarea de emisiune” nu figurează printre menţiunile ce ar trebui prevăzute în convocator sub sancţiunea nulităţii absolute potrivit art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data convocării A.G.E.A. în litigiu, situaţie în care acţiunea în anularea hotărârii adoptate la data de 26 iunie 2009 se impunea a fi formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că Decizia atacată este criticabilă, nelegală şi netemeinică, întrucât motivele invocate în susţinerea cererii de chemare în judecată, referitoare la încălcarea art. 123 alin. (3) şi art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată, conduc la aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A., adoptate prin „fraudarea legii”, neprecizându-se relevanţa reiterării afirmaţiilor vizând fondul cauzei, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel, fraudarea legii reprezintă operaţiunea prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt folosite alte norme legale prin deturnarea acestora de la scopul în care au fost edictate de legiuitor şi presupune, întotdeauna, eludarea normelor specifice raportului juridic născut între părţile sale, care îşi crează, în mod intenţionat, condiţiile pentru a se sustrage de la incidenţa unor dispoziţii mai puţin favorabile, iar pentru a se susţine existenţa fraudei la lege este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- manifestarea de voinţă a părţilor raportului juridic;
- folosirea unor mijloace licite care, în condiţii normale nu ar fi putut fi utilizate;
- intenţia părţilor de a frauda normele legale;
- obţinerea unui rezultat ilicit.
Este de observat că pretinsa încălcare a art. 123 alin. (3) şi art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, pentru motivele invocate în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, nu induce incidenţa cauzei de nulitate absolută referitoare la fraudarea legii, cum corect a reţinut instanţa de apel.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 189/A din 11 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1790/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1585/2011. Comercial → |
|---|
