ICCJ. Decizia nr. 1817/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1817/2011
Dosar nr. 29847/3/2009
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 15 iulie 2009, sub nr. 29847/3/2009, reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar SC A.L. IPURL Bucureşti, solicitând instanţei anularea Hotărârii A.G.E.A. A. SA Bucureşti nr. 1 din 20 mai 2009, publicată în M.Of., Partea a IV-a, nr. 3402 din 29 iunie 2009.
La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009, instanţa a dispus citarea pârâtei SC A. SA prin administratorul judiciar desemnat, RVA I.S. SPRL Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 5145 BIS, pronunţată la data de 14 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.I.L., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL Bucureşti, şi a dispus anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 20 mai 2009.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte.
În speţă, data de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să participe la A.G.A. a fost stabilită la 09 aprilie 2009, anterior publicării convocatorului în Monitorul Oficial al României, data publicării convocatorului fiind 16 aprilie 2009, sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii intervenind cu atât mai mult cu cât neregularitatea priveşte data de referinţă în funcţie de care se stabilesc acţionarii care au dreptul să contribuie la formarea voinţei sociale.
A reţinut instanţa de fond că dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., invocate de pârâtă, nu sunt incidente în cauză, întrucât se aplică doar actelor de procedură, nu şi actelor de drept substanţial, cum sunt hotărârile adoptate de adunarea generală a asociaţilor.
De asemenea, instanţa a apreciat că apărarea pârâtei potrivit căreia, acţiunile societăţii erau suspendate de la tranzacţionare, conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă, astfel încât nu era necesară stabilirea unei date de referinţă, structura acţionariatului neputând fi modificată, nu poate fi primită, în condiţiile în care dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 prevăd indicarea unei date de referinţă în convocator ulterioară publicării convocatorului, fără a prevedea o excepţie de la această regulă pentru ipoteza în care acţiunile sunt suspendate de la tranzacţionare.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, atrage sancţiunea nulităţii hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 20 mai 2009, împrejurare ce face inutilă analizarea celorlalte două motive de nulitate invocate de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL Bucureşti, la data de 30 iunie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată.
Prin Decizia comercială nr. 500, pronunţată la data de 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 5145 Bis din 21 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 29847/3/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B.I.L.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte.
Referitor la neregulile procedurale invocate de apelantă, s-a constatat că dezbaterile au avut loc in şedinţa din camera de consiliu din data de 14 aprilie 2010; instanţa de fond, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 21 aprilie 2010, când a pronunţat sentinţa numărul 5145 bis.
Este adevărat că în partea introductivă a sentinţei este menţionată data de 14 aprilie 2010, însă este evident că aceasta este o eroare materială, fără consecinţe juridice şi care nu poate produce părţilor vreo vătămare, astfel încât, potrivit art. 105 C. proc. civ., nu poate fi sancţionată cu nulitatea, faptul că hotărârea a fost pronunţată la data de 21 aprilie 2010 reieşind fără niciun dubiu din mai multe elemente: minuta întocmită la acea dată, numărul şi data hotărârii înscrise pe coperta dosarului, partea finală a hotărârii judecătoreşti în care se consemnează data corectă şi încheierea de amânare a pronunţării.
În ceea ce priveşte fondul pricinii, instanţa de apel a reţinut că, reglementând data de referinţă în funcţie de care se stabilesc acţionarii care au dreptul să contribuie la formarea voinţei sociale în cadrul adunării generale, norma juridică înscrisă în art. 123 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale este de ordine publică, întrucât protejează atât pe acţionari, cât şi pe societate şi pe terţi (care au dreptul de a cunoaşte care este voinţa reală societară), asigurând stabilitatea raporturilor juridice.
În consecinţă, normele juridice care reglementează data de referinţă a hotărârii AGA sunt de ordine publică, iar încălcarea lor atrage nulitatea absolută; partea care o invocă nu trebuie să dovedească vreo vătămare, aceasta fiind prezumata.
A apreciat instanţa de apel că nici apărările apelantei pe temeiul art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu pot fi reţinute, întrucât, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, nu se prevede nicio excepţie de la aceasta regula. Normele juridice care reglementează convocarea la adunarea generala a acţionarilor au caracter imperativ, iar derogările ar trebui să fie stipulate în mod expres, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în ipoteza art. 121 din lege.
Întrucât instanţa de fond nu a analizat motivele de nulitate pentru încălcarea art. 224 din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 117 indice 2 şi art. 111 din Legea nr. 31/1990, referitoare la dreptul de informare al acţionarilor si la audit, apreciind ca este inutil faţă de soluţia data primului capăt de cerere, nici Curtea de Apel nu a analizat motivele de apel care vizează aceste aspecte, întrucât exced cadrului procesual in apel, care se limitează la analiza hotărârii atacate şi nu conduce o nouă judecată a acţiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL Bucureşti, invocând nelegalitatea acesteia din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
- Potrivit Legii nr.85/2006, judecătorul sindic şi administratorul judiciar sunt desemnate ca organe ce aplică procedura insolvenţei, iar printre atribuţiile administratorului judiciar se regăseşte şi cea prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. g), respectiv de convocare a acţionarilor pentru a dezbate diverse etape ale procedurii insolvenţei, aprobarea situaţiilor financiare ori aprobarea unui plan de reorganizare.
Raportat la aceste dispoziţii, precum şi la cele ale art. 11 alin. (2) din lege potrivit cu care judecătorul sindic dobândeşte o competenţă specială şi exclusivă în ceea ce priveşte controlul activităţii administratorului judiciar, recurenta consideră că hotărârile pronunţate în cauză sunt nule în temeiul art. 105 C. proc. civ., fiind pronunţate de instanţe necompetente funcţional, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând judecătorului sindic desemnat în cauză.
- Instanţa de apel a omis să analizeze cauza din prisma Legii nr. 85/2006, lege specială în raport de dispoziţiile legale de drept invocate de reclamantă şi reţinute de instanţă.
Recurenta susţine că, din analiza dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, nu rezultă că aceasta se completează cu dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 31/1990, art. 243 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi nici cu art. 2 alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
De asemenea, susţine că, prin Decizia nr. 2720 din 18 septembrie 2006 a C.N.V.M acţiunile intimatei au fost suspendate de la tranzacţionare, situaţie în care structura acţionariatului nu poate fi modificată pe perioada procedurii de insolvenţă pentru a se putea împiedica înstrăinarea acţiunilor.
- Referitor la motivele de nulitate invocate prin acţiune de către reclamantă, recurenta consideră că niciuna dintre acestea nu prevăd expres sancţiunea nulităţii absolute ceea ce denotă că devin incidente dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., iar reclamanta nu a dovedit vreo vătămare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi prin care se susţine competenţa funcţională de soluţionare a cauzei ca aparţinând judecătorului sindic desemnat în cauză privind pe debitoarea SC A. SA nu este fondat, întrucât dispoziţiile din Legea nr. 85/2006 la care face referire recurenta nu au incidenţă în cauză.
Competenţele stabilite prin Legea insolvenţei în sarcina judecătorului sindic şi a administratorului judiciar privesc strict procedura specială de executare silită concursuală a creanţelor societăţii debitoare şi nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii ce are drept obiect anularea unei hotărâri a adunării generale ordinare a acţionarilor societăţii recurente, chiar dacă aceasta se află într-o asemenea procedură.
În plus, aşa cum rezultă din actele de la dosar, adunarea generală a avut loc în perioada în care activitatea societăţii debitoare era administrată de un administrator special, sub supravegherea administratorului judiciar (fila 46 dosar fond), aflându-se în perioada de observaţie – perioadă cuprinsă între data deschiderii procedurii insolvenţei şi confirmarea unui plan de reorganizare – ceea ce denotă că dreptul de administrare nu-i fusese ridicat debitoarei, ceea ce înseamnă că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
În atare situaţie, nu pot fi acceptate nici susţinerile recurentei prin care susţine omisiunea instanţei de a analiza cauza din prisma prevederilor Legea nr. 85/2006.
Nici critica ce se referă la inutilitatea stabilirii datei de referinţă, în condiţiile în care acţiunile societăţii au fost suspendate de la tranzacţionare, nu poate fi primită deoarece legea nu prevede nicio excepţie de la această regulă, iar – art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 2 din Legea nr. 297/2004 şi art. 2 alin. (2) lit. e) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 – sunt norme de ordine publică ce atrag nulitatea hotărârii adunării generale adaptată cu nesocotirea lor.
În consecinţă, hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea normelor legale incidente în cauză motiv pentru care, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 500 din 27 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1981/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 941/2011. Comercial → |
|---|
