ICCJ. Decizia nr. 1981/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1981/2011
Dosar nr. 545/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Prahova sub nr. 9439/2006, reclamanta SC C.Ş. SRL Ploieşti a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA, Sucursala Prahova, solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 219.879 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor şi a dobânzilor legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Prahova a pronunţat Sentinţa nr. 706 în data de 14 mai 2007 prin care a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 85.707,30 RON reprezentând contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate constatate la 12 octombrie 2005, 2 decembrie 2005 şi 3 ianuarie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut în considerente că „părţile au încheiat contract de asigurare facultativă nr. 539833 din 24 august 2005 pentru riscurile referitoare la lucrările de construcţii montaj şi răspunderea constructorului, obiectul asigurării constând în lucrarea „Modernizarea SC 60 şi reţea drumuri locale comuna Iordăcheanu, judeţ Prahova". La data de 3 octombrie 2005 s-a încheiat şi un act adiţional la poliţa de asigurare mai sus menţionată, majorându-se suma asigurată cu suma de 150.000 RON.
În perioada 2004-2006, ca urmare inundaţiilor s-au înregistrat pagube la lucrările efectuate la obiectivul asigurat.
S-au încheiat procese verbale de constatare, consemnate în procesele verbale din datele de 19 august 2004, 4 martie 2005, 12 mai 2005, 13 octombrie 2005 şi 3 ianuarie 2006 şi în adresa nr. 5105 din 25 mai 2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, iar prin Decizia nr. 42 pronunţată în data de 7 martie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC O. SA.
Prin Decizia nr. 519 din 19 februarie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtă SC O. SA Bucureşti, a casat Decizia recurată şi trimis cauza aceleaşi instanţe spre rejudecare a apelului pârâtei. Prin aceeaşi decizie s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.Ş. SRL Ploieşti, împotriva aceleiaşi decizii.
În considerentele deciziei s-a arătat că expertiza s-a efectuat la judecarea în fond a cauzei cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ. şi ale art. 21 din OG nr. 2/2000 şi întrucât refacerea acesteia în apel, cu convocarea celor două părţi în proces şi a experţilor consilieri pe care părţile i-au desemnat în faţa instanţei de fond nu a respectat dispoziţiile cuprinse în textele precizate, urmează ca instanţa de apel să reanalizeze această critică ce s-a constituit şi în motiv de apel.
S-a arătat în continuare că instanţa de apel, în rejudecarea apelului pârâtei se va pronunţa şi pe critica vizând anularea hotărârii pronunţate în baza expertizei tehnice efectuate în faţa instanţei de fond, urmând ca în baza dispoziţiilor art. 294 alin. (2) teza ultimă să decidă în consecinţă.
Prin aceeaşi decizie s-a mai stabilit că instanţa de apel va ţine seama de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând totodată a se proceda la rejudecarea apelului pârâtei în raport de contractul de asigurare încheiat între părţi.
Recursul declarat de reclamantă a fost respins în condiţiile în care cheltuielile de judecată în apel, reprezentând onorariul de avocat plătit de reclamantă nu s-au dovedit.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub acelaşi număr, în data de 13 aprilie 2009, iar prin Decizia nr. 78 pronunţată în data de 19 mai 2009 s-a admis apelul declarat de pârâta SC O. SA, împotriva Sentinţei nr. 706 din data de 14 mai 2007 pronunţate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta SC C.Ş. SRL, s-a anulat sentinţa, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi s-a fixat termen la 9 iunie 2009, pentru discutarea probatoriilor.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că raportul de expertiză întocmit în cauza dedusă judecăţii s-a realizat în condiţii de nelegalitate, situaţie în care acesta va fi refăcut cu respectarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ. şi ale OG nr. 2/2000.
În şedinţa publică din 9 iunie 2009, instanţa a încuviinţat probe, respectiv înscrisuri, interogatorii şi efectuarea unui raportul de expertiză specialitate drumuri şi poduri.
Prin Decizia atacată prin prezentul recurs, Curtea de Apel Ploieşti, în apel, după reţinerea cauzei spre rejudecare, evocând fondul, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.Ş. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC O.V.I.G. SA (fostă SC O. SA), şi a obligat pârâta la 85.510,99 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate, conform raportului de expertiză D.M.. Instanţa a mai obligat pârâta SC O.V.I.G .SA (fostă SC O. SA), la 5.000 RON cheltuieli de judecată către reclamanta SC C.Ş. SRL.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că reclamanta SC C.Ş. SRL a încheiat cu pârâta SC O. SA, Sucursala Prahova poliţa de asigurare nr. 539833 din 24 august 2005pentru riscurile referitoare la lucrările de construcţii, montaj şi răspunderea constructorului, obiectul asigurării constând în lucrarea „Modernizarea SC 60 şi reţea drumuri locale comuna Iordăcheanu".
Ulterior la data de 3 octombrie 2005 s-a încheiat şi un act adiţional la poliţa de asigurare din 24 august 2005, urmare cererii reclamantei nr. 5163 din 3 octombrie 2005 prin care s-a solicitat majorarea sumei asigurate cu 150.000 RON, achitându-se primele de asigurare care nu aveau termen scadent la o anumită dată din lună, sume acceptate de către pârâtă şi ulterior producerii evenimentului din data de 2 decembrie 2005, situaţie în care se reţine că pârâta nu a înţeles să suspende contractul de asigurare acceptând plata acestora.
Curtea a mai reţinut că urmare inundaţiilor produse în perioada 2004-2006 s-au înregistrat trei evenimente, respectiv 18-23 septembrie 2005, 2 decembrie 2005 şi 3 ianuarie 2006, pagubele fiind consemnate în procesele verbale din datele de 19 august 2004, 4 martie 2005, 12 mai 2005, 13 octombrie 2005 şi 3 ianuarie 2006 şi în adresa nr. 5105 din 25 mai 2005, reclamanta adresându-se pârâtei pentru plata pagubelor suferite, comunicându-i totodată că valoarea daunei a fost greşit evaluată de expertul tehnic desemnat de aceasta.
Potrivit poliţei de asigurare, Acord special pentru măsurile de siguranţă, privind precipitaţiile, viiturile şi inundaţiile, în cuprinsul art. 2.1. se specifică că pârâta va despăgubi pe asigurat pentru pierderile, daunele materiale sau răspunderile cauzate, direct sau indirect, de precipitaţii, viituri şi inundaţii, numai dacă au fost luate măsurile de siguranţă adecvate, atât în faza de proiectare, cât şi în cea de execuţie a lucrărilor contractate.
Una din apărările formulate de către pârâtă şi ulterior reluată ca fiind critică a vizat executarea incorectă a lucrărilor de construcţii, cu consecinţa producerii evenimentelor, arătându-se că, dacă lucrările se realizau corespunzător, daunele înregistrate ar fi avut o valoare mult mai mică.
Expertiza efectuată în cauză, cu respectarea dispoziţiilor procedurale a stabilit că lucrările de construcţii efectuate de reclamantă au fost executate corespunzător conform proiectului, aspect confirmat prin Buletinele de analiză eliberate de Laboratorul Rutier C. sondajele geotehnice F1 şi F2 realizate de SC N. SRL Ploieşti, măsurătorile deflectometrice, procesele verbale de calitate a lucrărilor, procesul verbal de recepţie nr. 2589/2006 .
Se arată de asemenea în răspunsurile formulate că respectivele gabioane de pe malul stâng amonte au fost executate pe amplasamentul proiectat, daunele produse gabioanelor datorându-se creşterii nivelului şi forţei apei, mult peste cotele admisibile şi devierea naturală a cursului apei râului prin spatele acestora la data producerii viiturilor.
În ceea ce priveşte structura rutieră aceasta a fost executată conform documentaţiei de execuţie, neexistând obiecţiuni relativ la o eventuală nerespectare a sistemului rutier.
În atare condiţii, s-a reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile pârâtei relativ la executarea incorectă a proiectului de execuţie, a lucrărilor de construcţii executate de către reclamantă.
Concluziile raportului de expertiză - răspuns la obiecţiuni - relativ la calculul daunei pentru primul eveniment asigurat, dat fiind Adresa nr. 5233/2005 a Administraţiei Naţionale de Meteorologie, au fost înlăturate şi menţinute cele din cuprinsul raportului de expertiză întocmit la data de 25 ianuarie 2010 în condiţiile în care poliţa de asigurare a fost încheiată la data de 24 august 2005 moment în care s-a realizat inspectarea obiectivului, neconsemnându-se producerea vreunei pagube anterior încheierii acesteia.
Susţinerea pârâtei în sensul că reclamanta nu a încunoştinţat asiguratorul conform art. 8.1.2. din contractul de asigurare a fost apreciată ca neîntemeiată, în condiţiile în care pe de o parte asiguratorul a fost încunoştinţat telefonic, iar pe de altă parte această clauză a fost interpretată în acord cu art. 19 din Legea nr. 136/1995, cum de altfel invocă şi pârâta, care însă arată expres în art. 19 alin. (2) că în caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.
Or, probele administrate în dosar au dovedit faptul că s-a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat, neexistând nici o obiecţiune sub acest aspect şi întinderea pagubei, care însă a fost supusă criticii de către ambele părţi sub aspectul valorii, element ce s-a elucidat cu ocazia administrării probelor administrate.
Nu s-a reţinut de către instanţă suspendarea efectelor contractului de asigurare, în condiţiile în care primele de asigurare s-au plătit, dar şi diferenţele conform contractului adiţional şi care au fost acceptate de către asigurator, ceea ce a condus la concluzia valabilităţii contractului de asigurare la momentul producerii evenimentelor asigurate.
În ceea ce priveşte evenimentul asigurat din data de 3 ianuarie 2006, s-a apreciat că şi în cazul acestuia se impune acoperirea pagubei, în condiţiile în care art. 2.1. din clauza adiţională, extinderea acoperirii pentru perioada de garanţie (20 ianuarie 2005-19 ianuarie 2007), arătă expres că „în baza prezentei clauze adiţionale acoperirea oferită în baza secţiunii 1 a poliţei se extinde pe perioada de garanţie a lucrării, precizată în prezenta pentru pierderile sau pagubele materiale cauzate de asigurat în timp ce se afla pe amplasamentul lucrării de construcţie montaj asigurate în scopul efectuării de remediere".
Mai mult decât atât în cuprinsul procesului verbal de recepţie de la data de 3 ianuarie 2006, se arată că lucrările nu au fost finalizate, respectivul proces verbal nefiind semnat.
Dat fiind cele dispuse anterior şi reţinând că reclamanta prin probele administrate a dovedit temeinicia acţiunii formulate pentru toate cele trei evenimente asigurate, Curtea de Apel Ploieşti în baza în baza art. 24 din Legea nr. 136/1995, art. 969 C. civ. şi art. 297 C. proc. civ., în apel, după reţinerea cauzei spre rejudecare, administrarea probatoriului şi evocarea fondului, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la 85.510,99 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate, conform raportului de expertiză D.M. şi la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. Recurenta a susţinut, în esenţă, pe parcursul celor 16 pagini ale memoriul de recurs că:
I. Instanţa de apel în rejudecare a respectat numai cea de-a doua îndrumare obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie si prin Decizia nr. 78 din data de 19 mai 2009, in temeiul art. 297 alin. (2) C.proc.civ., a admis apelul declarat de societatea pârâtă impotriva Sentinţei nr. 706 din 14 mai 2007, a anulat sentinţa si a reţinut cauza spre rejudecare. Cu privire la îndrumarile obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie referitoare la efectuarea expertizei tehnice cu respectarea dispoziţiilor legale şi la rejudecarea apelului în raport de contractul de asigurare încheiat de părţi, recurenta a învederat faptul că hotărârea atacată a fost pronunţată cu nerespectarea îndrumărilor instanţei de control judiciar şi a dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
II. Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanţa de apel a înlăturat completările la raportul de expertiză întocmite de dl. E.M. la termenul din 30 noiembrie 2010 după ce în şedinţa publică din 30 noiembrie 2010 instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii obiecţiunilor formulate de reclamantă la raportul de expertiză şi a dispus ca atât raportul de expertiză cât şi completarea la raport sunt conforme contractului de asigurare.Totodată, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanţa a menţinut concluziille raportului de expertiză întocmit la data de 25 ianuarie 2010 deşi prin încheierea din 16 martie 2010 s-a pronunţat în sensul refacerii acestuia. De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanţa de apel nu a dedus fransiza/eveniment conform dispoziţiilor art. 9 pct. 4.3. din condiţiile generale rap. la art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 11 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 în condiţiile în care am solicitat instanţei de apel deducerea fransizei/eveniment (atât în şedinţa publică din 30 noiembrie 2010, cât şi prin concluziile scrise).
III. Când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoilenic al acestuia - art. 304 pct. 8 C.proc.civ.. Prin Decizia nr. 519 din 19 februarie 2009, I.C.C.J., secţia comerciala, a dispus "a se proceda la rejudecarea apelului pârâtei în raport de contractul de asigurare încheiat de părţi." Ignorând îndrumările obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de apel a reiterat erorile comise prin soluţia desfiinţată prin Decizia nr. 519 din 19 februarie 2009 şi a obligat societatea noastră la plata sumei de 85.510,99 RON contravaloare despăgubiri fără a ţine cont de dispoziţiile contractuale şi de completare la raportul de expertiză tehnică.
IV.Când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea legii - art. 304 pct. 9 C.proc.civ.- art. 27 alin. (3) din Legea nr. 136/1995. Recurenta a susţinut faptul că prin completarea la raportul de expertiză întocmită de dl. E.M. la termenul de judecată din data de 30 noiembrie 2010, acesta a refăcut calculul despăgubirilor cu privire la primul eveniment, conform perioadei contractuale, din 24 august 2005, având în vedere faptul că precipitaţii abundente au fost atât în luna august cât şi în luna septembrie 2005, rezultând suma de 11.903,80 RON. În aceste condiţii, suma stabilită de dl. E.M. se situează sub fransiza de 18.000 RON/eveniment, astfel încât intimata-reclamantă nu este îndreptaţită la despăgubire. Potrivit art. 9.4.3. din Condiţiile generale, "despăgubirea cuvenită se calculează prin deducerea fransizei prevăzută în Specificaţia Poliţei, la producerea sau apariţia fiecărui eveniment asigurat" rap. la art. 27 alin. (3) din Legea nr. 136/1995, "în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o fransiza sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător" coroborat cu disp. art. 11 pct. 9 din Legea nr. 136/1995, " fransiza - partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare. Astfel, în Poliţa nr. 539833 din 24 august 2005 se prevede faptul că fransiza este de 18.000 RON/eveniment.
Înalta Curte, analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că aceasta trebuie modificată în parte pentru următoarele considerente:
În parte, Decizia nr. 129 din 7 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercial şi contencios, în dosarul nr. 9439/105/2006, în apel, după reţinerea cauzei spre rejudecare şi care evocă fondul, nu a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, iar hotărârea recurată cuprinde în totalitate motivele pe care se sprijină, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., cum în mod greşit susţine recurenta la punctele I, II şi III ale memoriului de recurs.
În afară de pretinsa încălcare a art. 315 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu invocă în fapt nici un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, în sensul strict al art. 304 C. proc. civ., ci doar se combate expertiza efectuată în cauză şi se reiau aceleaşi susţineri şi apărări ca cele anterioare, formulate în faţa instanţei de apel, în rejudecare.
Referitor la susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respinse susţinerile pârâtei ca neîntemeiate. Astfel, instanţa de apel a respectat întocmai îndrumările impuse de instanţa de control, prin Decizia anterioară de casare. Nu se poate reţine că instanţa de apel nu a avut în vedere îndrumarea privind raportul de expertiză întocmit în faţa instanţei de fond, întrucât tocmai din aceste considerente s-a efectuat un nou raport de expertiză în cauză, astfel că recurenta-pârâtă nu a fost prejudiciată în nici un mod şi i s-au asigurat şi garantat pe deplin toate drepturile procesuale în cauză.
Situaţia prezentată de recurentă în pagina 4 din motivele de recurs nu este conformă cu actele din dosarul cauzei. În rejudecare, expertul M.D. a efectuat un raport de expertiză, la care pârâta a avut obiecţiuni, ce au fost încuviinţate de instanţa de judecată şi în urma căruia s-a dispus refacerea raportului de expertiză. Expertul a refăcut acest raport de expertiză, reclamanta solicitând obligarea pârâtei SC O.V.I.G. SA la plata sumei totale de 85.510,99 RON, reprezentând contravaloare despăgubiri de către societatea de asigurare urmare a celor trei evenimente. Şi împotriva acestui ultim raport de expertiză - refăcut, recurenta pârâtă a formulat obiecţiuni. Aceste obiecţiuni au fost discutate la termenul din data de 30 noiembrie 2010. Ceea ce a depus expertul la dosar pentru termenul de judecată din data de 30 noiembrie 2010 l-a reprezentat nu o completare la raportul de expertiză, ci un răspus la obiecţiunile pârâtei, care nu fuseseră încă încuviinţate. Faptul că instanţa de judecată a sesizat acest aspect, nu înseamnă că nu a dat eficienţă îndrumărilor instanţei de casare.
De altfel, probele în sistemul nostru de drept se coroborează, astfel că opinia ulterioară a unui expert, nu leagă instanţa, opinia expertului nu ţine loc de hotărâre judecătorească. La fila 7 din Decizia recurantă, instanţa de judecată a motivat pentru care anume considerente a înlăturat aceste susţineri ulterioare ale expertului, arătând în mod corect că la data de 24 august 2005, momentul încheierii poliţei de asigurare, s-a realizat inspectarea obiectivului, neconsemnându-se producerea vreunei pagube anterior acesteia. Practic instanţa de judecată a dat eficienţă principiului potrivit căruia nimeni nu poate să îşi invoce propria culpă în apărarea sa.
Cea de-a doua critică a recurentei privind încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., vizează împrejurarea potrivit căreia instanţa nu ar fi ţinut cont de contractul de asigurare, ceea ce este fals şi rezultă fără putinţă de tăgadă din motivarea deciziei recurate, situaţie faţă de care se impune respingerea şi a acestui motiv de recurs ca neîntemeiat.
Instanţa a analizat întocmai contractul de asigurare, aspect care a fost pus şi în discuţia părţilor şi a stabilit valabilitatea acestuia la momentul producerii evenimentelor asigurate. Aceasta rezultă din cuprinsul deciziei recurate, instanţa de judecată în mod corect şi legal stabilind că nu se poate reţine suspendarea efectelor contractului de asigurare, în condiţiile în casre primele de asigurare s-au plătit, la fel şi diferenţele conform actului adiţional şi care au fost acceptate de către asigurător, ceea ce conduce la concluzia valabilităţii contractului de asigurare la momentul producerii celor 3 evenimente. Chiar pârâta susţine că poliţa - contractul de asigurare reprezintă legea părţilor, iar instanţa de judecată a dat eficientă acestuia întrucât a constat valabilitatea contractului.
Celelalte susţineri ale recurentei, nu vizează în fapt nici un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, în sensul strict al art. 304 C. proc. civ., ci doar se combate expertiza efectuată în cauză şi se reiau aceleaşi susţineri şi apărări ca cele anterioare, formulate în faţa instanţei de apel, în rejudecare.
Înalta Curte reţine că sunt însă fondate criticile privitoare la nededucerea fransizei, astfel cum acestea sunt cuprinse la pct. IV al memoriului de recurs.
În Poliţa nr. 539833 din 24 august 2005 se prevede faptul ca fransiza este de 18.000 RON/eveniment.
Având în vedere faptul că la primul eveniment intimata-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de avizare în termen de 48 ore de la data producerii evenimentului asigurat, respectiv de 14 zile calendaristice de emitere a pretenţiilor, comunicând abia la data de 12 octombrie 2005 producerea evenimentului din data de 18 septembrie - 23 septembrie 2005, iar despăgubirea stabilită de expert în cuantum de 11.903,80 RON se situează sub fransiza de 18.000 RON/eveniment, rezultă că Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea legii întrucât instanţa de apel nu a dedus fransiza, respectiv nu a constatat că despăgubirea la primul eveniment se situează sub fransiza de 18.000 lei.
Nici cu privire la cel de-al doilea eveniment nu s-a procedat la deducerea fransizei de 18.000 RON/ eveniment, conform art. 9.4.3 din Condiţiile generale contractuale raportat la art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 11 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 din suma stabilită de expert, adică: 23.525,01 - 18.000 = 5.525,01 lei.
Aşadar, întrucât instanţa de apel nu a dedus fransiza/eveniment în cuantum de 18.000 RON nici cu privire la despăgubirile calculate pentru evenimentul din 2 decembrie 2005, hotărârea a fost pronunţată cu încalcarea art. 27 alin. (3) din legea nr. 136/1995 şi a dispoziţiilor art. 9 pct. 4.3 din condiţiile generale cotnractuale rap. la art. 969 C. civ.
Nici cu privire la cel de-al treilea eveniment din data de 3 ianuarie 2006 nu s-a procedat la deducerea fransizei de 18.000 RON/eveniment conform art. 9.4.3 din Condiţiile generale contractuale raportat la art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 11 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 din suma stabilită de expert, adică: 40.162,35 - 18.000 = 22.162,35 RON.
Astfel, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale şi contractuale învederate şi cu privire la cel de-al treilea eveniment întrucât nu a aplicat dispoziţiile legale prin deducerea fransizei de 18.000 RON/eveniment.
Pentru aceste considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 129 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, va fi modificată în parte Decizia atacată în sensul că va fi obligată pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti la 27687,36 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate către reclamanta SC C.Ş. SRL şi vor fi menţinute, în rest, dispoziţiile deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 129 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, modifică în parte Decizia atacată în sensul că obligă pârâta SC O.V.I.G .SA Bucureşti la 27687,36 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate către reclamanta SC C.Ş. SRL . Menţine, în rest, dispoziţiile deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2617/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1817/2011. Comercial → |
|---|
