ICCJ. Decizia nr. 2056/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2056/2011
Dosar nr. 30505/212/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 25 mai 2011
Asupra conflictul negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 25406 din data de 18 noiembrie 2010, a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată, din oficiu, de instanţa de judecată, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de creditoarea SC V.R. SA Constanţa privind emiterea ordonanţei care să conţină somaţia de plată pentru debitorul S.S.N. în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Judecătoria Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 498 din data de 4 februarie 2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, invocată de instanţa de judecată, din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea V.R. SA Bucureşti şi pe debitorul S.S.N. în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Giurgiu şi Judecătoria Constanţa şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 4 august 2010, sub numărul 30505/212/2010, creditoarea SC V.R. SA a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să fie somat debitorul S.S.N. să plătească preţul serviciilor de telefonie mobilă, penalităţi convenţionale în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere pentru perioada cuprinsă între data scadenţei fiecărei facturi şi data îndeplinirii obligaţiei de plată, contravaloarea dobânzilor legale aferente preţului neachitat pentru intervalul dintre data scadenţei fiecărei facturi şi data plăţii integrale a debitului, taxa pentru rezilierea contractului înainte de termen, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditorul a arătat că între părţi a existat un contract de prestări servicii de telefonie mobilă, în baza căruia a furnizat debitorului astfel de servicii, însă acesta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, neachitând facturile fiscale, ceea ce a determinat încetarea contractului înainte de termenul stabilit de părţi, în drept, fiind invocate prevederile OG nr. 5/2001, art. 969 C. civ., art. 1066 C. civ. şi art. 379, art. 720 şi art. 274 C. proc. civ.
Prin raportarea prevederilor art. 159 pct. 3 C. proc. civ., la dispoziţiile art. 19 din acelaşi cod, având în vedere, deopotrivă, natura pricinii, respectiv, cerere privitoare la bunuri, altele decât cele stabilite de art. 14 - art. 16 C. proc. civ, se reţine că prevederile art. 5 C. proc. civ., referitoare la competenţa de soluţionare a instanţei domiciliului pârâtului nu sunt imperative, aşa fiind, în situaţia în care acesta nu înţelege să invoce excepţia necompetenţei teritoriale, menţionata excepţie nu poate fi invocată de instanţa de judecată, din oficiu, cu sublinierea că poziţia pârâtului debitor care nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, prin întâmpinare sau până la prima zi de înfăţişare, are drept consecinţă menţinerea competenţei acestei instanţe, aceasta neavând posibilitatea de a invoca, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale relative.
Este de observat că, în cauză, Judecătoria Constanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale relative şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, deşi debitorul nu a solicitat declinarea competenţei, instanţa invocând, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, aşadar, nesocotind consecinţele caracterului dispozitiv al art. 5 C. proc. civ.
Competenţa teritorială se impune a fi stabilită avându-se în vedere, în mod prioritar, acordul de voinţă al părţilor, manifestat, în mod expres, de reclamantă, prin sesizarea Judecătoriei Constanţa şi, în mod tacit, de către pârât, prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială, luându-se în considerare, aşadar, voinţa părţilor, manifestată în conformitate cu prevederile art. 19 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 692/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2046/2011. Comercial → |
|---|
