ICCJ. Decizia nr. 542/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 542/2011
Dosar nr. 4698/2/2009
Şedinţa publică din 8 februarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1263/2/2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.I. SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a actelor juridice menţionate în petitul acţiunii.
Prin încheierea de şedinţă din 22 aprilie 2009, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Secţiei Comerciale a Curţii de Apel Bucureşti, motivat de faptul că prezentul litigiu este de natură comercială, în sensul că, sunt incidente dispoziţiile OUG nr. 51/1998 privind recuperarea creanţelor neperformante care atrag competenţa instanţelor comerciale în soluţionarea cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 4698/2/2009.
În fond, după declinarea, prin sentinţa comercială nr. 46 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia invocată din oficiu şi s-a anulat ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamanta SC C.I. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că faţă de obiectul acţiunii, prin rezoluţia de primire a dosarului instanţa a pus în vedere reclamantei să depună o taxă judiciară de timbru în cuantum de 62.977,74 lei, precum şi un timbru judiciar de 4,7 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. g) şi alin. (I1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată prin Legea nr. 276/2009, respectiv art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, modificată.
Această dispoziţie a fost menţinută în sarcina reclamantei prin încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2009.
Prin cererea depusă la 21 octombrie 2009 reclamanta a susţinut că este scutită de plata taxei de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, modificată, motivat de faptul că împotriva sa, prin sentinţa comercială nr. 1335 din 06 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, în dosarul nr. 37623/3/2007, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, anexându-se cererii din 21 octombrie 2010 un timbru judiciar de 5 lei.
Referitor la cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru formulată de reclamantă, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 77 din Legea insolvenţei, deoarece scopul acţiunii deduse judecăţii nu este recuperarea unor creanţe care să intre în patrimoniul SC C.I. SA.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată prin Legea nr. 276/2009, conform cărora cererile nelegal timbrate se sancţionează cu nulitatea, întrucât în lipsa legalei timbrări instanţa nu se poate considera învestită, Curtea a admis excepţia insuficientei timbrări, invocată din oficiu, şi a anulat acţiunea reclamantei ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei obligări la plata taxei judiciare de timbru, dat fiind că societatea recurentă este în procedura insolvenţei, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora societatea reclamantă beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru; în acest context, arată că într-o altă cauză recurenta a fost scutită de plata la plata taxei judiciare de timbru, întrucât societatea se află în procedura insolvenţei, în raport de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, măsură dispusă prin încheierea de şedinţă din 9 aprilie 2010 dată în dosarul nr. 2173/2/2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o depună în copie la dosar recurs, astfel, în opinia recurentei această încheiere are autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi pe cale de consecinţă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este fondat.
Criticile formulate se subsumează articolului 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în speţă a art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006: „toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, inclusiv recuperarea creanţelor, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru".
Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a aplicat dispoziţiile legale enunţate, în sensul că societatea reclamantă nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul, casează deciziei atacate şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cum pricina a fost soluţionată pe excepţie, instanţa va analiza şi examina pricina pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.I. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 46 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 546/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2160/2011. Comercial → |
|---|
