CSJ. Decizia nr. 1003/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1003/2003
Dosar nr. 3067/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din 14 mai 2002 ,Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul M.C. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 şi art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 10 decembrie 2001, până la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 24 octombrie 2000, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul M.C. i-a aplicat victimei I.M. o lovitură, cu un cuţit, în abdomen, punându-i viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 2325 din 2 iulie 2002, a respins apelul inculpatului M.C. şi a dedus, în continuare, durata arestării preventive, de la 15 mai 2002, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece la data comiterii faptei, nu se afla în localitate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că fapta şi vinovăţia inculpatului sunt cert dovedite. Astfel, susţinerile inculpatului că nu se afla acasă sunt infirmate de declaraţiile părţii vătămate I.M., ale martorilor M.S., C.N., C.V., C.N. şi A.C., din care rezultă, în mod cert, faptul că inculpatul se afla la domiciliul său, la ora săvârşirii tentativei de omor.
Edificatoare sunt relatările părţii vătămate făcute vecinilor, care au găsit-o căzută pe scările blocului, precum şi personalului medical, în sensul că a fost înjunghiată de „ socrul său" (aşa cum îl considera el pe tatăl concubinei sale).
De altfel, examinarea întregului material probator conduce la aceeaşi unică concluzie reţinută de instanţe prin hotărârile pronunţate.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 235 din 2 iulie 2002 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 10 decembrie 2001, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1002/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1004/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
