CSJ. Decizia nr. 1007/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1007/2003
Dosar nr. 3471/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din 7 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii:
- T.M. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., şi, respectiv, art. 329 alin. (2) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi la 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- A.G.G. la 2 pedepse de câte 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi, respectiv art. 329 alin. (2) C. pen., şi la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi a art. 109 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), iar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- D.F.R. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen. şi la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
- P.E. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi, respectiv, art. 329 alin. (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., art. 198 alin. (1) C. pen. şi art. 201 alin. (2) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor T.M. şi A.G.G. şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 12 iunie 2001 la zi, pentru inculpatul T.M. şi de la 20 iunie 2001, la zi, pentru al doilea inculpat.
Totodată, s-a dedus reţinerea de 24 ore din data de 12 iunie 2001, pentru inculpatul D.F.R.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În ziua de 13 aprilie 2001, inculpaţii D.F. şi T.M. s-au întâlnit cu minora C.F.A. în vârstă de 13 ani, pe care inculpatul D.F. o cunoştea şi, sub diverse pretexte, au convins-o pe partea vătămată să-i însoţească la domiciliul inculpatului A.G.G.
Aici, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei 3 inculpaţi au întreţinut raporturi sexuale normale şi orale cu partea vătămată, împotriva voinţei acesteia.
Această situaţie a continuat şi în zilele următoare, iar, de la 17 aprilie 2001, după plecarea inculpatului D.F. şi până la începutul lunii mai 2001, inculpaţii A. şi T. au constrâns-o pe minoră, în repetate rânduri, să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani.
La începutul lunii mai 2001, inculpaţii A. şi T. au vândut-o pe minoră, în schimbul sumei de 2 milioane lei şi a 5 bile cu droguri, inculpatului P.E.
Inculpatul P.E. a obligat-o pe minoră, împotriva voinţei sale, să întreţină relaţii sexuale normale şi orale, după care, până la 4 iunie 2001 când a vândut-o pe minoră cu suma de 350 dolari S.U.A unui alt inculpat, condamnat în aceeaşi cauză a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze, în schimbul a 100.000 lei pentru o oră.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 437 din 31 iulie 2002, a respins apelurile inculpaţilor A.G.G., D.F., T.M. şi P.E.
Totodată, a dedus durata arestării preventive a inculpaţilor la zi, de la 20 iunie 2001 pentru inculpatul A.G.G. şi de la 12 iunie 2001, pentru inculpatul T.M.
S-a constatat că inculpatul P.E. este arestat în altă cauză.
Inculpaţii au declarat recurs.
Prin recursul declarat, inculpaţii T.M., A.G. şi D.F. au solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., ultimul inculpat solicitând şi achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de perversiune sexuală.
Prin recursul declarat, inculpatul P.E. a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, privitor la infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.
În subsidiar, toţi inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Faptele şi vinovăţia inculpaţilor sunt dovedite prin probele administrate în cauză, care au fost corect interpretate, încadrarea juridică dată faptelor este corespunzătoare dispoziţiilor legii, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Lipsirea de libertate a părţii vătămate, la domiciliul inculpatului A.G.G., săvârşită de acesta împreună cu inculpatul T.M. şi ajutorul dat acestora de inculpatul D.F.R., rezultă din declaraţiile martorilor M.A. şi B.I., ale căror relatări se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate.
Astfel, prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, M.A. a arătat că „..fata a rămas în casă la noi, fiind ţinută de fiul meu şi T.M. aproximativ 3 săptămâni. În această perioadă, fata respectivă m-a rugat să o las să plece din casă, dar i-am spus că eu nu am nici o putere, deoarece fiul meu m-a agresat, în repetate rânduri, şi-mi este frică de el. Cunosc faptul că, atât fiul meu, cât şi T.M. o duceau pe fată să se prostitueze, auzind când vorbeau că fata face sex total".
În acelaşi sens, este edificatoare declaraţia martorului B.I., care a arătat, printre altele că, într-o seară din luna aprilie 2001, în timp ce se afla în atelierul de reparat frigidere, inculpatul, despre care a aflat ulterior de la organele de poliţie că se numeşte „G." (adică T.M.), i-a propus să întreţină raporturi sexuale cu partea vătămată, contra sumei de 50.000 lei şi că, fiind de acord, acesta a revenit în atelier cu partea vătămată şi pentru 50.000 lei, înmânaţi inculpatului, a întreţinut cu ea raporturi sexuale, în timp ce T.M. aştepta în parcarea auto din faţa atelierului.
Martorul a precizat că a discutat cu partea vătămată şi aceasta i-a relatat „că în aceeaşi lună a fost luată cu forţa şi adusă la tânărul care a prezentat-o şi că se află sechestrată de aceştia şi obligată să se prostitueze. Auzind aceasta, am rugat-o să sune la părinţi sau la rude, ea a vorbit cu mama ei, căreia i-a spus unde se află şi să vină să o ia acasă. La data de 12 iunie 2001, la sediul Poliţiei 22 l-am recunoscut pe tânărul care a aduso. cu ocazia recunoaşterii din grup, am aflat că se numeşte T.M.".
Revenirea ulterioară a martorei M.A., la instanţă, asupra declaraţiei dată la urmărirea penală, a fost justificat înlăturată, ea fiind evident nesinceră, făcută numai în scopul de a încerca să-l ajute pe fiul său să scape de răspunderea penală.
De altfel, aceste probe se coroborează şi cu unele relatări din declaraţiile inculpaţilor A.G.G. şi D.F.R., făcute în cursul urmăririi penale, acesta din urmă confirmând susţinerile părţii vătămate că a întreţinut cu ea şi acte de perversiune sexuală.
Infracţiunile săvârşite de inculpatul P.E. rezultă din relatările părţii vătămate, care, în mod constant, a arătat, în cursul urmăririi penale, că inculpatul nu i-a permis să plece şi a obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, iar, apoi, a vândut-o inculpatului L.M. cu suma de 350 dolari S.U.A.
Relatările constante ale părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile inculpatului L.M.
Analiza atentă a materialului probator impune concluzia certă, că soluţia de condamnare a inculpaţilor recurenţi, pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, este temeinică şi legală şi că obiecţiile invocate în recurs, de către aceştia, sunt nefondate.
Nu este de acceptat nici critica privitoare la cuantumul pedepselor aplicate.
În raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat infracţiunile, asupra unei minore de 13 ani, pedepsele aplicate nu sunt deloc exagerate, ci chiar blânde, astfel că nu se justifică, în nici un caz, reducerea lor.
Pentru aceste considerente, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile să fie respinse, cu obligarea inculpaţilor la cheltuieli judiciare.
Se va computa din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive, pentru recurenţii A.G.G. şi T.M., luându-se act că inculpatul P.E. este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii A.G., D.F.R., T.M. şi P.E., împotriva deciziei nr. 437 din 31 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive pentru A.G. de la 20 iunie 2001 şi pentru T.M. de la 22 iunie 2001 până la 27 februarie 2003 pentru ambii recurenţi.
Constată că inculpatul P.E. este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpaţii T.M., D.F.R. şi P.E. să plătească statului fiecare câte 800.000 lei, iar pe recurentul A.G. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1006/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1009/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
