CSJ. Decizia nr. 1010/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1010/2003
Dosar nr. 5038/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 670 din 2 iulie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpaţii:
- M.S.A. la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (2) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
- I.D.L. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (2) lit. a), g, i) şi alin. (3) lit. b) C. pen. şi la 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 99 raportat la art. 109 C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani şi s-a încredinţat părinţilor supravegherea minorului, în baza art. 1101 C. pen., pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra respectării dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 1101 C. pen., raportat la art. 864 alin. (2) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului M.S.A. şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.D.L.
S-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive a celor doi inculpaţi, de la 11 martie 2002, la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, cu părţile responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În perioada 19 februarie – 2 martie 2002, în timpul nopţii şi prin efracţie, cei doi inculpaţi împreună cu un alt inculpat (condamnat în aceeaşi cauză), au sustras cablu telefonic pe care ulterior l-au valorificat, împărţind banii din subsolul a opt blocuri de locuinţe, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 184.415.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 665/A din 15 octombrie 2002, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi, rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen. şi a art. 1101 C. pen., privitor la inculpatul I.D.L., dispunând ca pedeapsa de 2 ani închisoare să fie executată în regim de detenţie.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul inculpatului M.S.A.
Totodată, s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive pentru cei doi inculpaţi, de la 11 martie 2002, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul M.S.A. a solicitat reducerea pedepsei, iar inculpatul I.D.L. a cerut aplicarea art. 81 C. pen.
Recursurile celor doi inculpaţi nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul deosebit de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul şi împrejurările în care inculpaţii au conceput şi realizat faptele, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind, în mod corect, că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii M.S.A. şi I.D.L. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile, declarate de inculpaţii M.S.A. şi I.D.L., împotriva deciziei nr. 665 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului M.S.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 martie 2002, la zi.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1011/2003. Penal → |
|---|
