CSJ. Decizia nr. 1046/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1046/2003
Dosar nr. 4969/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Deliberând, constată că prin sentinţa penală nr. 629 din 25 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1754/2002 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţii V.A., V.F., D.M. şi C.I., din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul V.A., în art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul V.A.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii V.F., V.A., D.M. şi C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul V.A.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpaţii D.M. şi C.I. la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, fiecare.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.F. la 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul V.A. la 6 ani închisoare.
Pentru toţi inculpaţii s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor D.M. şi C.I. de la 3 decembrie 2001, la zi; s-a dedus durata arestării preventive pentru inculpatul V.A. de la 4 decembrie 2001, la zi şi pentru inculpatul V. F. de la 13 decembrie 2001, la zi.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, fiecare, după executarea pedepselor principale.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata către partea civilă S.N.P. P. S.A., a sumei de 10.656.498 lei, reprezentând contravaloarea analizelor efectuate asupra benzinei sustrase.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat, la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocat oficiu pentru inculpatul C.I., în sumă de 350.000 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că inculpaţii D.M., C.I., V.A. şi V.F., cu toţii locuitori ai cartierului Buciumeni, oraş Buftea, au sustras cu ajutorul unei instalaţii artizanale montată la o conductă petrolieră aproape de str. Moţoc, pe care îşi au cu toţii locuinţele, cantităţi însemnate de combustibil, găsindu-se la fiecare după cum urmează:
- la domiciliul inculpatului D.M., din str. Moţoc nr. 25, două butoaie a câte 200 l fiecare, pline cu benzină (în portbagajele a două autoturisme DACIA 1300), 5 butoaie de tablă a 200 l fiecare, 5 bidoane a 20 l fiecare ca şi 3 bidoane a 30 l fiecare, toate încărcate cu benzină.
În curtea imobilului s-a mai găsit şi autoturismul DACIA 1310 proprietatea martorului M.I., având în portbagaj un bidon cu 20 l de benzină.
- la locuinţa inculpatului C.I., de pe str. Moţoc nr. 27, organele de poliţie au descoperit un butoi din tablă cu 200 l benzină ascuns în magazia de lemne;
- în imobilul de la nr. 17, de la aceeaşi stradă, unde locuiesc inculpaţii V.A. şi V.F., au fost descoperite un butoi de tablă a 200 l plin cu benzină, ascuns într-o groapă, alte 3 butoaie din tablă a 200 l fiecare, de asemenea, plin cu benzină, ca şi 11 canistre a 20 l şi acestea conţinând benzină.
Întreaga cantitate de benzină găsită la locuinţele inculpaţilor a fost predată unităţii prejudiciate, însă aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 1.133.555 lei, reprezentând distrugerea conductei de benzină şi respectiv, 10.656.498 lei cu titlu de contravaloare a analizelor fizico-chimice a benzinei recuperate.
În urma administrării materialului probator, prima instanţă a reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi numai de sustragerea cantităţilor de benzină, iar nu şi de distrugerea conductei, împrejurare în care a dispus condamnarea lor pentru infracţiunea de furt calificat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
Critica adusă de parchet vizează greşita rezolvare a soluţionării laturii civile şi omisiunea aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale a instalaţiilor artizanale folosite la sustragerea combustibilului, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.A. numai pe aspectul deducerii prevenţiei de la 7 decembrie 2001 la zi şi nu de la 4 decembrie 2001, cum a procedat instanţa.
Inculpaţii D.M, C.I. şi V.A. au solicitat redozarea pedepselor aplicate, iar inculpatul V.F. achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit infracţiunea imputată, iar în subsidiar, o reducere a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 712/A din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de parchet şi inculpaţi, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând în fond, a decis următoarele:
A redus suma la care au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către S.N.P. P. S.A., de la 10.656.498 lei, la 8.786.318 lei.
A dispus confiscarea instalaţiilor folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor.
A dedus din pedepsele aplicate detenţia preventivă, pentru inculpatul V.A. de la 7 decembrie 2001 (în loc de 4 decembrie 2001), pentru inculpaţii D.M. şi C.I. de la 3 decembrie 2001 şi pentru inculpatul V.F. de la 13 decembrie 2001, la zi.
Pentru a pronunţa această Decizia, instanţa de apel a reţinut cu privire la latura civilă că, din suma totală de 10.656.498 lei, reprezentând costul analizelor efectuate asupra cantităţilor de benzină sustrase, sumele de 1.010.310 lei şi 859.870 lei, reprezintă costul analizelor cantităţilor de benzină sustrase de alte persoane, cu privire la care s-a dispus disjungerea cercetărilor.
S-a reţinut, de asemenea, că prima instanţă, deşi a constatat că la comiterea faptelor, inculpaţii s-au folosit de instalaţii artizanale, totuşi a omis să dispună confiscarea specială a acestora.
În fine a reţinut greşit arestarea preventivă a inculpatului V.A., de la 4 decembrie 2001, deşi mandatul de arestare a fost pus în executare la data de 7 decembrie 2001.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către cei patru inculpaţi.
Inculpatul V.F., a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii sale de a i se admite proba cu doi martori pentru a dovedi, că la data când s-au comis faptele a fost plecat de la domiciliu, la Braşov pentru a culege vâsc care să-l comercializeze cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Se solicită, în principal, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă, iar în subsidiar reducerea pedepsei, considerând că nu a fost just individualizată, fiind prea mare.
Ceilalţi inculpaţi, D.M., C.I. şi V.A., au criticat hotărârile numai pentru greşita individualizare a pedepselor, solicitând a fi redozate, în raport de situaţia lor personală.
Asupra acestor critici.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pentru faptele de furt calificat.
Inculpaţii D.M., C,.I. şi V.A. au recunoscut faptele, recunoaştere ce se coroborează cu găsirea corpurilor delicte în domiciliile lor, planşele foto şi depoziţiile martorilor audiaţi.
Inculpatul V.F. a negat participarea sa la furt, pretinzând că nu s-a aflat la domiciliu, în acel timp a făcut naveta la Braşov pentru a culege vâsc pentru comercializare.
Această apărare, pe care a invocat-o încă de la urmărirea penală, a fost analizată de organele de cercetare şi de instanţele de judecată şi respinsă cu motivare convingătoare bazată pe probele administrate.
Astfel, s-a avut în vedere că în domiciliul fraţilor A. şi F.V., în mai multe butoaie, bidoane şi canistre, parte din ele ascunse într-o groapă şi într-un canal de scurgere, s-a găsit cantitatea de 1.020 litri benzină.
Această cantitate, într-un număr mare de ambalaje, nu putea fi sustrasă şi dusă la domiciliu numai de inculpatul V.A., cum nesincer a susţinut acesta, pentru apărarea fratelui său V.F.
Susţinerile inculpatului, sunt infirmate şi de declaraţiile lui V.Şt. (ulterior decedat), tatăl inculpaţilor V.A. şi V.F., care a afirmat faţă de organele de cercetare în momentul percheziţiei, că benzina găsită în domiciliul fiilor săi, a fost sustrasă de către aceştia doi.
Coinculpatul C.I. a declarat la procuror, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, că i-a văzut pe inculpaţii V.A. şi V.F. când „cărau acasă", un bidon cu benzină de la furtunul montat la conducta de benzină.
Din procesul-verbal de constatare din data de 2 decembrie 2001, încheiat de organele de poliţie, rezultă că infractorii circa 6-7 persoane, surprinşi în timp ce sustrăgea benzină, au fugit şi intrat în imobilele de la numerele 25, 27 şi 17, în cel din urmă imobil indicat, locuind inculpaţii V.A. şi V.F.
Au fost audiaţi şi martorii în legătură cu apărarea inculpatului V.F., respectiv concubina acestuia, V.M., D.I. (vecină), I.L., C.N., G.N. (consăteni), dar fie că nu se poate pune temei pe depoziţii, cum este cazul concubinei sau vecinei, fie că nu dau informaţii pertinente, pe baza cărora să se reţină că inculpatul nu s-a aflat la domiciliul său în acea perioadă.
Aşadar, apărarea este nesinceră, aşa cum de altfel, s-a constatat şi la testarea cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat.
Cât priveşte susţinerea acestui inculpat în recursul său, că nemotivat prima instanţă i-a respins proba cu doi martori, pe care a solicitat-o la ultimul termen de judecată şi că din această cauză se impune casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului la prima instanţă pentru audierea celor doi martori, în legătură cu apărarea în sensul că, în timpul furtului, nu s-a aflat la domiciliu, nu poate fi primită din moment ce, aşa cum s-a precizat în încheiere, martorii au fost propuşi în circumstanţiere, iar pe de altă parte, apărarea a fost verificată, iar concluzia instanţelor este corectă.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor, Curtea constată că acestea au fost stabilite cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind proporţionale cu gravitatea sporită a faptelor cu împrejurările în care au fost săvârşite, cu metodele folosite ca şi cu gradul ridicat de pericol social al inculpaţilor, toţi fără ocupaţie, iar V.A. este recidivist.
Se impune, deci, menţinerea pedepselor, la cuantumul stabilit, pentru reeducarea inculpaţilor şi prevenirea unor fapte cu pericol social aşa de ridicat.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate şi a se deduce din pedepse timpul arestării preventive, pentru inculpaţii D.M. şi C.I. de la 3 decembrie 2001, pentru inculpatul V.A. de la 7 decembrie 2001 şi pentru inculpatul V.F. de la 13 decembrie 2001, pentru toţi până la 28 februarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M., C.I., V.A. şi V.F. împotriva deciziei penale nr. 712/A din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor D.M. şi C.I. timpul arestării preventive de la 3 decembrie 2001 la 28 februarie 2003, pentru inculpatul V.A. de la 7 decembrie 2001 la 28 februarie 2003 şi pentru inculpatul V.F. de la 13 decembrie 2001 la 28 februarie 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi D.M. şi C.I. să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi V.A. şi V.F. să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1045/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1047/2003. Penal. Art.215 alin.3, 5 c.pen.... → |
|---|
