CSJ. Decizia nr. 1049/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1049/2003
Dosar nr. 5158/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 870 din 24 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.I. la 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege. S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 63 C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,45 gr heroină.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara de 4 iulie 2002, pe strada P.N. din Bucureşti, organele de poliţie ale Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, Bucureşti l-au depistat pe inculpatul C.I. deţinând asupra sa 8 doze de heroină, pe care intenţiona să le comercializeze cu suma de 250.000 lei doza.
Necunoscând calitatea poliţiştilor, inculpatul le-a propus acestora vânzarea de droguri, timp în care a fost reţinut.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de depistare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 112770 din 5 iulie 2002, depoziţiile martorului asistent şi declaraţiile prin care inculpatul a recunoscut faptele.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 758/A din 20 noiembrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar circumstanţele reale şi personale nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, prin aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, pe baza probelor administrate şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă, iar în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La rândul său, instanţa de apel a reanalizat probele administrate şi a verificat apărările formulate de inculpat, constatând justificat că pedeapsa stabilită a fost corect proporţionalizată.
Verificând cauza sub aspectul motivului de recurs invocat de inculpat, dar şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată vreun motiv de casare, inclusiv în ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţele respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, faptul că i s-a redus pedeapsa în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere şi persoana făptuitorului, care a mai fost condamnat în anul 2001 la amendă penală pentru o infracţiune de violenţă, nejustificându-se aplicarea de circumstanţe atenuante.
Deci, toate elementele de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate de instanţe, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, a fost bine dozată, fiind orientată spre minimul prevăzut de dispoziţiile legale, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 758/A din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 iulie 2002 la 28 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1048/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1051/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
