CSJ. Decizia nr. 1086/2003. Penal. Art.181 alin.1, 192 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1086/2003
Dosar nr. 5332/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr. 97 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Lipova, deciziei penale nr. 817 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Arad şi deciziei penale nr. 181/R din 21 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, motivul constituindu-l greşita încadrare juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul A.T.D., prin reţinerea stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prima instanţă a condamnat inculpatul A.T.D. la 1.000.000 lei şi respectiv 600.000 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. (1) şi art. 192 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen.
Contopind cele două pedepse, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, de 1.000.000 lei amendă.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că în ziua de 11 aprilie 2001, revoltat că partea vătămată S.C. a avut o atitudine ireverenţioasă faţă de mama sa, a pătruns fără drept în grădina acesteia şi i-a aplicat mai multe lovituri, provocându-i leziuni ce au necesitat 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanţele de apel şi, respectiv recurs, au respins căile de atac declarate de partea vătămată.
Din cuprinsul actelor de la dosare, rezultă că hotărârile instanţelor au fost pronunţate cu încălcarea legii, astfel că recursul în anulare este fondat şi urmează a fi admis.
Aşa cum s-a arătat, pentru ambele infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul, s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Dar, din fişa de cazier aflată în dosarul de urmărire penală rezultă, că prin sentinţa penală nr. 865 din 29 iulie 1991 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 601 din 11 noiembrie 1991 a Tribunalului Arad, inculpatul A.T.D. a fost condamnat la 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea la 2 martie 1991 a unei infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat de la 23 aprilie 1991 la 12 iunie 1992, când a fost liberat condiţionat (s.p. 1013 din 8 iunie 1992 a Jud. Arad, definitivă prin nerecurare).
În aceste condiţii, este evident, că în privinţa acestei condamnări, considerată prim termen al recidivei, s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească la data de 23 octombrie 1998, acesta fiind de 5 ani şi 2 luni calculat de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale (23 august 1993), fiind incidente deci dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. pen.
Cum inculpatul a comis faptele deduse judecăţii în prezenta cauză la 11 aprilie 2001, deci după ce s-a împlinit termenul de reabilitare pentru condamnarea anterioară, în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În consecinţă, conform art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice faţă de inculpatul A.T.D., din infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi art. 192 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen., în art. 181 alin. (1) şi art. 192 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 97 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Lipova, deciziei penale nr. 817 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Arad şi deciziei penale nr. 181 din 21 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe intimatul inculpat A.T.D.
Casează hotărârile pronunţate în cauză numai cu privire la greşita reţinere a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, respectiv infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) şi art. 63 C. pen. şi infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 73 lit. b) şi art. 63 C. pen.
Menţine pedepsele aplicate şi măsura suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de 1.000.000 lei amendă pe termenul de încercare de un an.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1085/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1087/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
