CSJ. Decizia nr. 1119/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1119/2003
Dosar nr. 5322/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 690 din 29 octombrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul G.G.
S-a reţinut că prin cererea formulată condamnatul a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 861 C. pen.
Instanţa a constatat că cererea este inadmisibilă, deoarece aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., se face numai în faza de judecată şi nu după ce hotărârea a rămas definitivă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 653 din 27 noiembrie 2001, a admis apelul condamnatului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, reţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 4 C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de judecată trebuie să aibă rol activ şi pe cele ale art. 2 C. proc. pen., conform cărora procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.
Astfel, s-a reţinut că prima instanţă nu a calificat cererea formulată şi nu a făcut vreo referire la o instituţie juridică sau dispoziţie legală.
Instanţa de apel a apreciat că cererea condamnatului are caracterul unei contestaţii la executare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 458 C. proc. pen., impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 134 din 26 februarie 2002, a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare, reţinând că cel condamnat a precizat cu ocazia rejudecării că nu doreşte nici reducerea pedepsei şi nici întreruperea executării acesteia pe motiv de boală ci susţine în continuare să fie modificată pedeapsa în sensul suspendării executării acesteia sub supraveghere.
Faţă de precizările certe făcute de condamnat instanţa a constatat că cererea este inadmisibilă întrucât art. 461 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nu se referă la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 189 din 17 aprilie 2002, a admis apelul condamnatului, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare reţinând că prima instanţă nu s-a conformat deciziei instanţei de control judiciar şi nu a soluţionat fondul cauzei, în sensul că nu a stabilit în ce măsură sunt aplicabile dispoziţiile de modificare a Codului penal intervenite în cursul executării pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 835 din 17 septembrie 2002, rejudecând cauza, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins contestaţia la executare ca nefondată, reţinând că nu este cazul reducerii pedepsei de 10 ani închisoare în condiţiile art. 15 C. pen., având în vedere că prin infracţiunea de înşelăciune s-a produs un prejudiciu de 189.073.656 lei, că după comiterea faptei condamnatul a mai încercat să obţină de la S.C. înşelată mărfuri de 400.000.000 lei, că deşi marfa a fost vândută condamnatul nu a restituit nimic din prejudiciu. De asemenea, s-a ţinut seama de faptul că infracţiunea a fost comisă în stare de recidivă.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 704 din 6 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa de apel a reţinut că deşi contestaţia este admisibilă conform art. 15 C. pen., pe fond, nu este întemeiată, neimpunându-se reducerea pedepsei întrucât prejudiciul cauzat este substanţial, iar condamnatul a dat dovadă de perseverenţă infracţională.
Condamnatul a declarat recurs, solicitând aplicarea OUG nr. 207/2000 şi reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 15 C. pen., atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, aplicarea acesteia este facultativă, instanţa apreciind dacă, în raport cu infracţiunea săvârşită, persoana condamnatului, conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul executat, se justifică reducerea pedepsei.
Curtea constată astfel, că în mod corect s-a reţinut, că în speţă aplicarea legii mai favorabile este facultativă şi că nu există motive pentru reducerea pedepsei care se situează în limitele legale prevăzute de legea nouă.
Aşa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator G.G. împotriva deciziei penale nr. 704 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1118/2003. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 11/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
